„Vino și vezi!”

„Vino și vezi!”

Pr. Zisu Iulian

,,Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam.” (Cartea lui Iov)

Cei care vor să-şi bată joc de credinţă ne reproşează că Dumnezeu ne-a uitat. Providenţa divină sau pronia Lui vrea să ne convingă cu argumente că El nu ne-a părăsit, ci păstrează Cerurile şi pământul. Şi dacă suntem, înseamnă că  nimic nu este întâmplător… Din milostivire şi dragoste vrea să mai scape câte ceva din acea cădere devastatoare, care a adus hăul şi moartea. Evanghelia acestei Duminici pune întrebări răscolitoare şi dă sfaturi mântuitoare. ,,Dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult.” Dacă ar fi o recomandare de la oameni şi tot ne-ar prinde bine. Dar vine de la Dumnezeu şi are perspectivă şi dimensiune. Citiţi cu atenţie sf. Evanghelie şi dacă suntem sinceri ne regăsim prin comportament. ,,Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Ochiul curat face radiografia trupului, deoarere este dăunătoare privirea nesăţioasă a ochilor făcători de rele. Privirea l-a vădit pe Iuda şi Dumnezeu a pus semn în privirea lui Cain, ca tot omul să se ferească. Nu poţi să fii lumină oamenilor dacă tu eşti duplicitar şi faptele tale dovedesc că aparţii întunericului.  Căci spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Ceea ce este ochiul pentru trup, aceea este mintea pentru suflet.” Cine ne cunoaşte mai bine decât Creatorul?,, Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. “ Ştie că a pus în noi ceva de mare preţ: Sufletul nemuritor. Dictonul antichităţi este valabil şi ar trebui să stârnească interes: ,,Cunoaşte-te pe tine însuţi”. După atâta cunoaştere  şi preocupare totuşi omul este nemulţumit. Are progres şi ştiinţă dar este neliniştit. Mântuitorul ne învaţă o altă cale prin care să ne găsim liniştea. Scimbarea prioriţăţilor excesive. Să nu alergăm obosind, doar după cele materiale. ,,Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia”. Dacă nici acesta nu a avut bogăţiile şi strălucirea lumii la picioarele lui! Şi ce folos? Suntem îndemnaţi să ne ridicăm privirea peste: puţin mai Sus. Este imposibil să nu vezi natura, cerul cu exactitate şi raţional să-ţi pui întrebarea: ce rost au toate acestea?  Cumpătarea este remediul omului care pierde echilibrul şi este tentat să aleagă doar folosul meterial,trecător.Unul din motivele pentru care îşi schimă stăpănul  este interesul: ,,Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona”. Nu poţi fi sincer şi corect cu amândoi. Dumnezeu îţi vrea binele pe când celălat numai dacă pactizezi îţi dă satisfacţie,renumeraţie, confort. Nu mai eşti tu! Ai devenit dependent şi ai semnat compromisul. Nu fii duplicitar, om cu două feţe, care te schimbi după interes şi cum bate văntul. Doar eşti Antropos. Unde îţi este verticalitatea? Eşi liguşitor, slugarnic, îţi trădezi apoapele  şi îl vinzi pentru un blid de măncare? Ai uitat omule de conştiinţă, de Suflet! Vrei lux, funcţii, avantaje? Eşti în stare să calci şi peste cadavre numai ca să-i împlineşti visul năstruşnic. Nu poţi păcăli la nesfârşit, chiar dacă ai ţinută. Degeaba! Ţi-ai pierdut cuvăntul care face caracterul. E firesc ca sufletul să-ţi fie acolo unde este şi găndul.O, sfântă duhovnicie ai rămas un vis! ,,Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va disprețui.” Omul zilelor noastre pare preocupat de comori pentru  a se ajunge. Viaţa nu este o glumă şi se trăieşte o singură dată. Dumnezeu ne învaţă ce trebuie doar să facem. Iar micimea şi neputinţa noastră se vede la tot pasul, chiar dacă călătorim doar puţin galactic, pe Calea Lactee. Nimic nu se petrece fără ştinţa Lui. Hazardul cu toate teorile lui, nu produce ordine şi mai ales viaţă. Într-o societate consumistă accentul este grija zilei. Feicit este cel care poate face diferenţa şi are nădejdea că Dumnezeu nu-l lasă. Munca este virtute, iar lenea şi lăcomia sunt păcate strigătoare la cer. Normalitatea aduce mulţumirea, care te îndeamnă să te rogi pentru sănătate. Nu este resemanare şi neputinţă. Fiecare are un ideal şi un scop, iar Evanghelia  doreşte să probăm  cuvintele rostite de Hristos. Să ştiţi că cei care caută împărăţia făgăduită şi o găsesc nu se mai despart de ea, chiar dacă ,,lumea” nu-i înţelege. Suntem îndemnaţi să căutăm şi dreptatea, deoarece echilibrul şi normaliatea sunt principii care fac binele omului. Dacă suntem sinceri cu noi înşine, atitudinile şi comportamentul nostru este aşteptat prin aceste cuvinte sfinte. ,,Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” Viaţă calculată, trai decent şi sinceriate. Trupul are valoare fiindcă este templul Duhului Sfânt şi trebuie îngrijit, asigurând nu o măncare vinovată ci:,,pâinea  noastră cea de toate zilele”. Compromisul este evident,atunci cănd minciuna  schimbă valorile. Acest stăpân este banul, iar folclorul spune că dacă este făcut necinstit devine, ochiul dracului. Avem vălvătaie şi tărăboi în viaţa noastră când suntem necumpătaţi. Este uşor să-ţi vinzi sufletul într-o lume în care totul se vinde şi se cumpără? Chiar Iuda pentru 30 de arginţi l-a văndut pe Hristos. Sigur avem nevoie de sfaturile evanghelice şi la acest început de mileniu. Multe sunt de îndreptat. Suntem chemaţi toţi, dar se salvează cei care pricep, iar Cartea sfîntă consemnează că doar,,puţini sunt aleşi”. Cănd eşti preocupat numai de cele materiale eşti neliniştit, tulburat şi nemulţumit.  ,,Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.” Trebuie măsură în toate, iar adevăratul creştin prin fapte trebuie să dovedească că alegerea făcută este corectă; aparţine nemului lui Dumnezeu. Zgărcenia este înfrănată prin milostenie iar poftirea prin credinţă. Calea evanghelie pare strămtă, dar încăpem toţi cei care vrem să ajungem Sus. Slava lumii, tentaţiile sunt enorme şi poate rezista cel care a învăţat lecţia şi ascultă de Dumnezeu.  Agoniseala cinstită este plăcută, este creştinească şi poate fi zestre: altfel se alege praful. „Nu-i condamn pe bogaţi – spune Sfântul Ioan Gură de Aur – ci pe cei robiţi de bogăţie”. Cei care îşi satisfac plăcerile şi beneficiază de toate bunătăţile persiflează conceptul evangheliei şi râd de cei care aşteptăm să mai  fie şi dreptate. Trăiţi voi în ,,lumea voastră” strigă ei,că dincolo ne descurcăm noi! A sluji cu demnitae este onoare şi în continuare ….o să  vedeţi! Nu vă lăsaţi păcăliţi ! În istorie şi universuri ultimul Cuvânt îl are Dumnezeu. Nu uitaţi că faptele dreptăţii rămân: milostenia,postul şi rugăciune. Să nu vă pierdeţi încrederea în Dumnezeu şi răsplata Lui. Văzând ce se petrece în jurul nostru, chiar  unii din creştini şi-au pierdut încredere în grija lui Dumnezeu, cănd  văd şi aud; voi cu pronia iar noi cu miliardele. Să nu ne pierdem răbdarea, fiindcă este păcat. Ne frămăntăm, dar Dumnezeu nu doarme şi este pretudindeni „Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?” Să nu fim chinuiţi de griji şi să nu fim fricoşi. Trebuie să muncim,  nu doar să mâncăm şi să ne resemnăm. Suntem cutezători, deoarece suntem fii ai Împărăţiei şi ne pasă de ce se întâmplă cu noi. Căutăm şi Împărăţia dar şi dreptatea, pentru că El ne-a spus că  numai Adevărul ne face liberi. Când dăm de greu şi avem cumpene să nu ne pierdem nădejdea. Cred că aici se face diferenţa şi separarea. Ca să vezi limpede trebuie să ai mintea curată şi să te fereşti de păcate şi poţi distinge mai uşor binele de rău. Iată ce zice sfântul Isihie Sinaitul: „Paza minții este calea a toată virtutea și porunca lui Dumnezeu” (Filocalia IV, 1947, p. 42). Auzim și pe Cuviosul Pimen Egipteanul, zicând: „Nu avem nevoie de nimic, numai de minte trează”. Tragedia veacurilor este depărtarea de Dumnezeu, fiindcă grija de multe aduce istovirea sufletului. Creştinismul este confortabil doar dacă respecţi poruncile. Traducerea este uşoară şi înseamnă că nu suntem singuri niciodată. Raiul se pierde prin nepăsare, indiferenţă şi alte preocupări păcătoase. Pleci şi constaţi că ai pierdut Totul. Iată, prioritatea ! În faţa lui Dumnezeu se prezintă doar sufletul, celălalte au rămas pe aici. Virtuţile, sfinţenia, sf. Taine,  faptele bune, credinţa şi dragostea ne înveşmântează.

Doamne, iartă-ne şi ajută-ne!

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *