Un nou Sfânt al Bisericii și al neamului românesc. Aspecte biografice din viața Preotului Martir Ștefan Moleavin (1896-1942)

Un nou Sfânt al Bisericii și al neamului românesc.  Aspecte biografice din viața Preotului Martir Ștefan Moleavin (1896-1942)

Pr. dr. Mircea Cristian Pricop

Calitatea de martir este recunoscută în Biserică, potrivit dogmelor și canoanelor ortodoxe, oricărei persoane care întrunește cumulativ cele patru trăsături fundamentale: 1. mărturisirea dreptei credințe înaintea persecutorilor; 2. respingerea fermă, fără nici un compromis, a doctrinei, a „moralei” și a practicilor anticreștine adoptate de către opresor; 3. acceptarea liberă și conștientă a voinței lui Dumnezeu; 4. moartea prin violență. Acestor patru valențe ale ființei martirului, care atestă însăși starea acestuia de icoană vie a lui Hristos, li se adaugă circumstanța probatorie a ostilității exteriorizate de către ucigaș în orice fel și în toate gradele de intensitate (de la defăimare până la tortură și crimă) împotriva credinței creștine.

Dezvăluirea vieții unui martir – mai ales a unui martir necunoscut până la momentul de față – implică un atent proces de investigare, căruia i se poate adăuga respectul creștin față de toate amănuntele vieții și ale mărturisirii sale.

Tocmai de aceea, prezentul articol anticipează o lucrare documentară de mai mare amploare, aflată acum în stadiul finisării, la care Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit să ne încredințeze porunca ostenelii.

Părintele Ștefan Moleavin, ucis de bolșevici în 1942, în Basarabia, reprezintă o nouă lumină a sfințeniei răsărită în acest pământ ștefanian, îngrășat din belșug cu lacrimi și sânge românesc. Numele său a fost complet omis din listele victimelor atrocității bolșevice din anii 1940-1941, acest lucru dând, pe de o parte, caracter inedit lucrării noastre de investigare, iar, pe de alta, arătând că nici până în ziua de astăzi nu s-a epuizat izvorul Mucenicilor jertfiți „pentru Cruce și pentru neam” în acele momente de grea cumpănă.

Citind cu atenție aceast articol premergător cărții despre viața și pătimirile Părintelui Martir Ștefan Moleavin, „să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte”, așadar, la felul în care Se revelează Domnul întru Sfinții Săi, în fiecare generație.

1883: Se naște Marcu Moleavin, primul fiu al familiei dascălului român Ioan și al Vasilisei Moleavin, din localitatea Tatar Copceac, raionul Taraclia, județul Cahul. Va îndeplini misiunea de preot în orașul Piatra Neamț.

1886: Se naște Ecaterina, sora mai mare a părintelui Ștefan Moleavin. Va avea profesia de casnică și va locui în satul Beștemac, raionul Leova, județul Cahul.

1893: Se naște Martinian, al doilea fiu al familiei Moleavin. Părinte și el, va păstori la parohia Bărcănești, județ Prahova.

1896, 10 iulie: Se naște Ștefan Moleavin, al treilea fiu al familiei Moleavin.

1900 (?): Se naște Vasilisa, sora cea mică a părintelui Ștefan Moleavin. Prin 1942 era profesoară în România.

1906: Este adus pe lume fratele cel mic al Părintelui Ștefan, care va fi numit Victor. Victor Moleavin nu va îmbrățișa cariera pastorală a fraților săi mai mari. Va îmbrățișa, pentru o vreme, ocupația de funcționar la o fabrică de postavuri din orașul Buhuși, județul Bacău.

1906: Ștefan Moleavin absolvă școala locală și se înscrie la Școala Duhovnicească din Ismalovsk.

1913: Ștefan Moleavin este admis la Seminarul Teologic din Chișinău.

1914: Izbucnește Primul Război Mondial.

1916: România intră în război alături de Marea Britanie, Franța și Imperiul țarist, împotriva Puterilor Centrale.

1916: Ioan, tatăl părintelui Ștefan Moleavin, trece la cele veșnice.

1917, 15 martie (stil vechi): În urma declanșării revoltelor anti-război, Țarul Nicolae II abdică. Puterea este preluată de guvernul provizoriu condus de prințul Gheorghe Evghenievici Lvov (martie-iulie 1917) și apoi de Alexandr Kerenski (iulie-octombrie, 1917). Tot mai multe provincii ale fostului imperiu țarist își obțin autonomia față de Moscova.

1917, iulie: Comitetul central ostășesc din Chișinău înființează un consiliu al provinciei. Adunarea Națională Ucraineană declară Basarabia parte a Ucrainei. Comitetul central ostășesc împreună cu Consiliul de la Chișinău solicită Guvernului provizoriu de la Moscova sprijin urgent împotriva pretențiilor ucrainene.

1917, 25 octombrie/7noiembrie: Are loc Revoluția Bolșevică.

1917, 27 octombrie: Basarabia devine autonomă.

1917, 21 noiembrie: Este deschis Sfatul Țării, condus de profesorul Ion Inculeț (184-1940), la rândul său absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău.

1918, 24 ianuarie: Republica Democratică Moldovenească își proclamă independența față de Rusia. Președinte al noului stat este ales Ion Inculeț.

1918, 6 ianuarie: Tentativă a bolșevicilor de a cuceri Chișinăul. Sfatul Țării solicită ajutorul armatei române.

1918, 13 ianuarie: Armata română intră în Chișinău și elimină pericolul comunist.

1918, 27 martie: Proclamarea de către Sfatul Țării a Unirii cu România. După 106 ani de la ruperea ei de către Imperiul Rus, Moldova lui Ștefan este reîntregită în trupul României Mari.

1918: În noul context, tânărul Ștefan Moleavin își continuă studiile teologice la Seminarul din Chișinău.

1920: Ștefan Moleavin devine absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău.

1920, iunie (?): Se căsătorește cu Elena Mihailovna (1895).

1920, 2 august: Înaltpreasfințitul Gurie Grosu, Arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului și Mitropolit al Basarabiei, îl hirotonește pe evlaviosul Ștefan Moleavin preot pe seama bisericii Sfântul Haralambie, localitatea Joltai, județul Tighina. În actul de hirotonie este menționat și numele duhovnicului părintelui Moleavin: protosinghelul Pitirim.

1923, august: Preoţii Vasile Ștefan Cernev de la parohia Cairaclia, judeţul Cetatea Albă, şi Ştefan Moleavin de la parohia Joltai, judeţul Tighina, au fost transferaţi, în interes de serviciu, unul în locul altuia[1].

1924: Dumnezeu trimite o fiică în familia părintelui Moleavin. Aceasta va primi la Botez numele Serafima.

1925, 30 noiembrie: Episcopul Justinian al Cetății Albe – Ismail, ridică în rang pe părintele Ștefan „pentru dragostea cu care își îndeplinește misiunea sa pastorală”.

1926: Se naște cea de-a doua fiică a preotului Ștefan, Tamara.

1926, 23 martie: Regele Ferdinand conferă părintelui Moleavin Ordinul Răsplata Muncii pentru construcții școlare, clasa I, pentru ridicarea unei școli cu predare în limba română, pe cheltuiala parohiei, în satul Cairaclia.

1930: După întoarcerea în țară și încoronarea sa, regele Carol II întreprinde un șir de vizite prin toate regiunile țării. Cu ocazia vizitei regale la Chișinău, Înaltpreasfințitul Gurie Grosu l-a întâmpinat pe noul stăpânitor cu toată cinstea cuvenită. Însă atunci când regele a vrut să intre prin Ușile Împărătești în Sfântul Altar al Catedralei din Chișinău, iubitorul de Dumnezeu vlădică l-a oprit, aducându-i aminte că unsul lui Dumnezeu nu poate pătrunde în Sfânta Sfintelor decât dacă își păstrează cinstea căsătoriei. Mitropolitul l-a mustrat pe rege pentru viața imorală și pentru izgonirea soției legitime, fapt care a pornit dușmănia nesăbuitului Carol și presiunile constante din partea acestuia pentru demiterea viteazului Ierarh. La insistența camarilei Palatului, mitropolitul Gurie al Basarabiei va fi obligat să aleagă între demisie și trimiterea sa în fața justiției pentru o presupusă fraudă. Refuzând orice compromis, vlădica s-a pus el însuși la dispoziția instanței de judecată. Având în vedere calitatea de acuzat a mitropolitului Basarabiei, Sfântul Sinod l-a „suspendat temporar”, în 1936, până la încheierea  procesului. Întrucât această situație a adus un plus de simpatie națională pentru mitropolit, dușmanii Bisericii au abordat o altă metodă. Blândul Părinte Gurie s-a văzut târât, la bătrânețe, într-un proces executat alene, cu multe amânări, spre deliciul presei de scandal a vremii. În cele din urmă procesul se va încheia, din lipsă de probe, însă de-abia după moartea ierarhului, întâmplată în 1943. În acest fel, dorința regelui-călău de a-l scoate din scaunul vlădicesc al Basarabiei s-a îndeplinit[2].

1932, 15 ianuarie: Părintele Ștefan Moleavin este transferat în satul Baurci, județul Cahul. Satul Baurci era format dintr-o comunitate multi-etnică, grupul majoritar fiind format din tătari. Părintele învață limba localnicilor majoritari și desfășoară printre ei o înfloritoare activitate evanghelică.

1933, 24 martie: Preasfințitul Dionisie, episcopul Cetății Albe-Ismail, emite Gramata de ridicare în rang a părintelui Moleavin, pentru merite misionare excepționale.

1933: Părintele Ștefan Moleavin devine licențiat în Teologie al Academiei Teologice din Chișinău, avându-l ca îndrumător pe Părintele Profesor Doctor Grigore Pișculescu (Gala Galaction).

1934, 13 decembrie: Preasfințitul Dionisie, episcopul Cetății Albe-Ismail, conferă rangul „crucea aurită” părintelui Moleavin, pentru merite misionare excepționale.

1937, 22 noiembrie: Conform Deciziei 34 a Consiliului Comunal, Primăria comunei Cairaclia, județul Cahul, proclamă pe părintele Moleavin cetățean de onoare, „pentru stăruința și munca depusă pentru binele obștesc, la construcția localului de primărie și a școalei”.

1938, 6 iunie: Preasfințitul Dionisie, episcopul Cetății Albe-Ismail, conferă părintelui Ștefan rangul de protoiereu.

1939, 1 martie: Conform Ordinului 1699 al Sfintei Episcopii a Cetății Albe-Ismail, părintele Ștefan Moleavin este numit protopop al cercului 3, județul Cahul.

1939, 23 august: Pactul Ribbentrop-Molotov este semnat. Anexa secretă a documentului prevedea extinderea Uniunii Sovietice asupra Bucovinei de Nord și a Basarabiei, împreună cu ostroavele de la gurile Dunării.

1939, 1 septembrie: Izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial.

1940, 26 iunie: România primește ultimatum din partea URSS, pentru a retrage, în termen de 4 zile, administrația civilă și armata română din Basarabia și Bucovina de Nord. Odată cu retragerea autorităților românești, s-au refugiat în România 486 de preoți basarabeni și 112 preoți bucovineni[3]. Pătrunderea trupelor sovietice a fost precedată de teroarea declanșată, sub coordonarea Moscovei, de bandele bolșevice formate în majoritate din etnici evrei, ucraineni și ruși[4].

1940, 27 iunie: În timpul retragerii administrației române, preotul protoiereu Petru Sinitân, slujitor la Catedrala „Înălțarea Domnului” din orașul Cetatea Albă, este prins, împreună cu soția și copiii, în gara orașului, de către o bandă de teroriști bolșevici condusă de către evreul Abraham Carolic. Părintele protoiereu și toți membrii familiei sale sunt duși cu forța la catedrală, fiind spânzurați în Sfântul Altar.

1940, 28 iunie: Începe ocuparea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Herței (Herța nici măcar nu fusese amintită în negocierile dintre Ribbentrop și Molotov, ci a fost ocupată abuziv) de către forțele armate sovietice[5]. Este înființată așa-numita RSS Moldovenească.

1940, 28 iunie: Preotul român Gheorghe Fotescu din Tighina este prins în oraș de o bandă bolșevică aflată sub comanda avocatului evreu Glinsberg. Părintele Fotescu este mutilat, i se taie urechile și limba, apoi este târât până la Biserica „Sfântul Alexandru Nevschi” unde slujea acesta. Acolo este urcat pe masa altarului, udat cu benzină și ars de viu. Sfântul Lăcaș este incendiat[6].

1940, iunie-decembrie: Părintele Moleavin este supus tratamentului umilitor al noii puteri sovietice. Parohia este obligată să achite un impozit exorbitant, intenționat ticluit ca să nu poată fi plătit. Amenințările cu moartea la adresa preotului și a creștinilor se întețesc. Sunt trimise tot felul de somații pentru închiderea lăcașului de cult.

1940-1941: În perioada ocupației sovietice a Basarabiei și Bucovinei, au fost distruse 13 biserici, 27 au fost transformate în cluburi iar aproape toate au fost închise sau reconfigurate în cazărmi, grajduri sau closete. Dintre clericii care au rămas alături de credincioșii lor, 48 au fost uciși și peste 100 au fost deportați[7]. O implicare majoră în arestarea, respectiv în terorizarea și asasinarea a mii de oameni nevinovați, au avut-o bolșevicii evrei[8]. Listele victimelor alcătuite de cercetători diferă ca număr însă cifrele vehiculate pornesc de la câteva zeci de mii până la 300.000 de persoane, ucise, dispărute fără urmă sau deportate în perioada 1940-1941.

1940, august: Părintele își mută familia, pentru siguranță, în orașul Bolgrad, Strada Bulivarnaia, nr. 9, la o proprietate a soției sale. El rămâne în parohie, făcând naveta între Biserică și familie. Depune cerere la autoritățile comuniste pentru a fi repatriat în România, împreună cu familia.

1940, 28 iulie-4 iulie: Sunt arestate de NKVD (serviciul secret sovietic) 1122 de persoane.

1940, 9 iulie: Sunt înființate tribunale militare cu atribuții coercitive extinse pe „activități contrarevoluționare”. Sunt arestate 2624 persoane, marea majoritate dintre ele fiind executate.

1940, 1 decembrie: Părintele Moleavin, forțat de bolșevici, întrerupe slujirea în Biserică, continuând să lucreze particular, în agricultură și albinărit, iar, în clandestinitate, să oficieze toate Sfintele Slujbe în casa parohială din Baurci.

1941, mai: Sunt deportate 5000 de persoane din Basarabia în Siberia.

1941, noaptea de 12-13 iunie: Sunt arestate 5479 de persoane și 24.360, din Basarabia și Bucovina de Nord, sunt deportate în Siberia.

1941, 22 iunie: Mareșalul Ion Antonescu emite cunoscuta proclamație către armată și țară: „Ostași, vă ordon: Treceți Prutul!”.

1941, 2 iulie: Trupele române, dornice să spele rușinea retragerii din 1940, în acord cu „Planul Barbarossa” al armatei germane, pătrund în Basarabia, eliberând localități după localități. Eliberarea pe calea armelor a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Herței a fost denumită „Operațiunea Munchen”.

1941, iunie-iulie: Armata sovietică înfrântă, efectuează, împreună cu agenți ai NKVD,  activități de terorizare a populației, răpind și ucigând, fără provocare, mulți localnici, selectându-și victimele în special dintre preoți și cadrele didactice.

1941, 8 iulie: Preotul Teofan Ignatovici, din satul Babin, județul Hotin, împreună cu soția sa, presbitera Eufimia, sunt scoși din casă de soldații sovietici, duși la marginea satului și împușcați[9].

1941, 15 iulie: Părintele Moleavin este „invitat” de un agent NKVD la primăria orașului Bolgrad pentru o „declarație”. Își ia rămas bun de la soție și fiice, primind de la doamna preoteasă blândul cuvânt: „Să nu întârzii mult. Eu și fetele te așteptăm la masă”. Familia Părintelui nu va mai afla nimic despre dânsul. Părintele este arestat și dus la sediul Comisariatului poporului pentru afacerile interne (CPAI al NKVD). După o anchetă sumară, Părintele este învinuit pentru crima de activitate contrarevoluționară (celebrul articol 58 din Codul Penal al URSS) și spionaj în favoarea României, fiind trimis urgent la penitenciarul din Cetatea Albă. În urma înaintării frontului, deținutul este mutat, împreună cu alți întemnițați, la închisoarea nr. 1 din Novosibirsk.

1942, februarie- martie: Părintele este supus unor anchete severe din partea agenților NKVD.

1942, 10-21 februarie: Interogarea „martorului” Prednek Ianis Petrovici și confruntarea cu „spionul” Ștefan Moleavin.

1942, 6 mai: Concluzia de acuzare privind cauza urmăririi penale nr. 2576, deși recunoaște că „nu există probe materiale pe dosar”, este înaintată Consiliului Special CPAI al NKVD cu propunerea procurorului: „Considerăm necesar ca acuzatul Moleavin Stepan Ivanovici să fie împușcat”.

1942, iunie (?): Părintele Ștefan Moleavin este executat, prin împușcare, la Novosibirsk.

1944, 1 aprilie: Pe fondul invaziei sovietice, familia Părintelui se refugiază în România, fiind repartizată în orașul Băilești.

1972: Trece la cele veșnice Doamna preoteasă Elena Moleavin, fiind înmormântată în Cimitirul Central din Constanța.

2015: Doamna Tamara Lupu, fiica mai mică a Părintelui Moleavin, primește, prin intermediul unui văr, medic erudit din Chișinău, documentele interogatoriului și ale condamnării la moarte traduse în limba română. După 75 de ani de la arestarea Părintelui Moleavin, adevărul despre Golgota pe care a străbătut-o este revelat.

2017, 24 ianuarie: Are loc interviul despre viața și mărturisirea Părintelui Ștefan Moleavin pe care Pr Dr. Mircea Cristian Pricop și Dl. Ionuț Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, îl realizează împreună cu Doamna Tamara Lupu.

[1] Alexandru Cerga, Lăcașurile sfinte ale bulgarilor din satele Cairaclia și Corten, raionul Taraclia, în Revista de etnologie și culturologie, vol. XVII, Academia de Științe a Moldovei, Institutul patrimoniului Cultural, Chișinău, 2015, p. 73.

[2] George Enache, Trista poveste a mitropolitului Gurie Grosu, în Ziarul Lumina, 14 noiembrie 2009, apud http://ziarullumina.ro/trista-poveste-a-mitropolitului-gurie-grosu-37228.html, accesat: 7.06.2017.

[3] Ioan Lisnic, Preoți basarabeni martirizați în primul an de ocupație sovietică (1940-1941), în Revista de Istorie şi Cultură Destin Românesc, Serie nouă, An X (XXI), Nr 4 (94), 2015; articol reprodus integral pe site-ul Basarabia-Bucovina.Info:http://basarabia-bucovina.info/2016/02/24/martirii-basarabiei-preoti-basarabeni-martirizati-in-primul-an-de-ocupatie-sovietica-1940-1941/, accesat: 9.06.2017.

[4] Mircea Păcurariu, Basarabia, aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, Ed. Trinitas, Iași, 1993, p.120.

[5] Mircea Păcurariu, Basarabia, aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, …, p.119.

[6] Pr. Protoiereu Ioan Lisnic, Preoți basarabeni martirizați în primul an de ocupație sovietică (1940-1941), în Revista de Istorie şi Cultură Destin Românesc, Serie nouă, An X (XXI), Nr 4 (94), 2015; articol reprodus integral pe siteul Moldova Ortodoxă: http://ortodox.md/preoti-basarabeni-martirizati-in-primul-an-de-ocupatie-sovietica-1940-1941-partea-a-ii-a/#_ftn57, accesat: 10.06.2017; Paul Goma, Săptămâna Roșie 28 iunie- 3 iulie 1940, Ediție pentru internet, 2008, p.327; Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Ed. IBMBOR, București, 2007, p.764.

[7] În nici una din listele publicate până acum de către cercetători Părintele Ștefan Moleavin nu este menționat.

[8] Mircea Păcurariu, Basarabia, aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, …, p. 119-121.

[9] Episcopia Hotinului, nr. 2, 1941, p. 40.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *