Sfântul Ierarh Grigorie Palama

Sfântul Ierarh Grigorie Palama

Pr. Zisu Iulian

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”

Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în Constantinopol. Aici se mutase datorită invaziei otomane din Asia Mică familia creştină, Constantin şi Kalloni Palama cu cei şase copii, trăind doar:Teodosie, Macarie, Eiharia, Teodota şi Grigorie. Tatăl  era om cult şi evlavios, fiind senator şi consilier la curtea împăratului bizantin Andronic II Paleologul. În 1303 el s-a călugărit şi nu după mult timp a murit. Pe patul de moarte soţia a apucat să-l întrebe dacă vrea să încredinţeze spre creştere copiii împăratului.  Dar el a rostit:  ,,Nu ii las pe copiii mei unor împăraţi pamânteşti, ci în purtarea de grijă a Stăpânei, a Maicii Împăratului Cerurilor pe care o văd acum înaintea mea.”

După moartea senatorului împăratul a avut grijă de familiea acestuia şi admirându-le comportarea, obişnuia mereu să spună în amintirea senatorului Palama;,, iată copiii Sfântului!”. Copilul Grigorie avea pe atunci doar şapte ani şi de mic îngenunchea cu metanii la icoana Maicii Domnului zicând: ,,Luminează-mi întunericul, luminează-mi întunericul! Fară oprire, neâncetat, neântrerupt…”

A studiat la  facultăţile vremurilor gramatică, retorică, teologie, cu marele filozof Th. Metohitis.  Dascălul Teolipt călugăr atonit care se va ocupa de educaţia lui îl caracterizează: ,,mintea desprinsă de preocupările exterioare şi adunată în inimă, izbuteşte să se înalţe la cunoaşterea lui Dumnezeu.”

La 17 ani la palat rosteşte o cuvântare despre  Aristotel, iar împăratul ascultând exclamă: ,,Şi Aristotel dacă l-ar fi auzit, l-ar fi lăudat!”

 În 1316 ajunge la Athos în preajma mănăstirii Vatoped, devenind ucenicul sf. Nicodim isihastul, care-l călugăreşte  la anul 1317.  Vieţuitor de obşte  şi pustnic trece prin Marea Lavră în pustia Provata şi schitul Glosia, unde deprinde taina isihastă.

Tânărului Grigorie i s-a arătat Apostolul Ioan Teologul, viu, întreg, impunător, care i-a spus: ,,Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu întreabă, Grigorie, pentru ce o strigi zi şi noapte, ca să te lumineze?” Monahul, plecându-se la pământ se prihăneşte pe sine: Un om prins in patimi ca mine, ce altceva să ceară?” Iar marele Evanghelist îi răspunde: ,,Atât ea, cât şi eu, iţi vom fi ajutători!” Iar Grigorie cu nepotolita sa sete pentru luminare, îndrăzneşte să întrebe: ,,Mă veţi ajuta în viaţa aceasta sau în cealaltă?” ,,Şi în aceasta, şi în cealaltă, îi răspunse Teologul!”

Fuge spre Tesalonic împreună cu călugării schitului în anul 1326, şi scapă de ameninţarea  turcă.  Grigorie primeşte Taina Preoţiei şi cu nevoinţă împleteşte îndatoririle sale preoţeşti cu viaţa sa  de pustnic. Toată săptămâna căuta liniştea şi rugăciunea, apoi slujea şi predica oamenilor în Biserică sâmbăta şi duminica.

Avea 30 de ani când a ajuns la schitul Veriei  numit ,,micul Ierusalim“ de vatră monahală a Greciei, unde au zidit colibe în care vieţuiau în post şi rugăciune. Văzându-l într-o zi sf.Filotei patriarhul va zice că:,, avea în ochi mereu lacrimi mântuitoare şi faţa era ca flacăra”. După moartea călugăriţei Kalli, mama sfântului  împreună cu cele două surori ale sale care erau deja monahii, au fost aduse la o mânăstire de maici din Veria, azi biserica Kiryotisa. A murit după aceea şi fratele Teodosie, iar Macarie şi Grigorie s-au nevoit din nou la Athos.

Călugărul Varlaam din Calabria (Italia) pe la anul 1330 soseşte în Constantinopol şi aşa începe controversa „luptei isihaste”. Sfântul Grigorie Palama înfruntă pe cei schismatici şi apără cu demnitate şi cucernicie tezaurul învăţăturilor ortodoxiei. Sfinţii Grigorie şi Isídor condamnă curentul varlamist în cartea semnată şi elaborată împreună cu însemnaţi aghioriţi, numită Tom Aghioritic (1340), aprobată şi validată de Sinodul de la Constantinopol din iunie 1341.

La Sinodul din 1347 s-a făcut dreptate, iar Sfântul a fost ales Arhiepiscop al Tesalonicului. Şi astfel este pomenit in mod deosebit ca: ,,fiu al dumnezeieştii şi neînseratei lumini”, adică teolog al luminii dumnezeieşti neapuse, necreate şi veşnice.

El este numit in Triod ,,trâmbiţă a teologiei”, ,,stâlpul Bisericii cel nemişcat”, ,,sfeşnicul luminii”, ,,steaua cea luminoasă care luminează făptura”, ,,apăratorul adevăratei evlavii”, ,,vestitorul dumnezeieştii lumini”, ,,cunoscătorul tainei celei cereşti a Treimii” (Stihiri la Vecernia de sâmbată seara).

Merge la Constantinopol ca să-i împace pe împăraţii Matei Cantacuzino şi Ioan V Paleologul, în martie 1354, dar cade în mâna turcilor şi luat prizonier este dus la Callípoli, apoi în Prusa şi Níkaia. Cu înţelepciune reuşeşte şi în aceste dramatice împrejurări  să discute cu necredincioşii diferite subiecte teologice.  Este răscumpărat şi eliberat în primăvara anului 1355, de unde pleacă  la Constantinopol ca să combată învăţăturile greşite ale lui Nichifor Grigorás.

Cu trei ani înainte de a trece la cele veşnice Sfântul Grigorie a făcut nenumărate minuni, vindecând mulţi bolnavi. În post, rugăciune şi priveghere se ruga lui Dum­nezeu ne­în­cetat, ca în copilărie: „ Doamne, luminează-mi în­­tunericul“ Sf. Ioan Gură de Aur  îi vorbeşte în viziune spunându-i: „Spre înălţimi! Spre înălţimi!”. A trecut la cele veşnice Sfântul Grigorie Palama, adormind întru Domnul la 14 noiembrie 1359.

În 1368 Sfântul Grigorie Palama a fost canonizat de  Sinodul din Constantinopol, iar Filótheos Kókkinos patriarh al Constantinopolului,  stabileşte ca  Sfântul Grigorie Palama  să fie pomenit  şi în Duminica a II-a Postului Mare, pentru că a apărat credinţa cea adevărată. Aşa au hotărât cele două Sinoade isihaste de la Constantinopol(1341 şi 1351): ,,ca fiind drept însăşi expresia Ortodoxiei şi a marii tradiţii dogmatice bizantine”. Un encomion în cinstea Sfântului  a fost redactat de Patriarhul Nil, iar canoanele au fost compuse de Sfântul Marcu Evghenicul şi Gennádios Sholários.  Slujba întreagă aparţine monahului Gherásimos Mikraghiannanítis.

Un sinod  ţinut la Constantinopol în anul 1386 sub Filotei (1354-1355, 1364-1376), îl proclamă Sfânt şi  patriarhul scrie o biografie a vieţii sale, la care adaugă slujba şi acatistul, iar Ortodoxia îi închină spre cinstire în Calendar şi această zi de 14 noiembrie.  La 20 decembrie 2009 în Biserica sf. Antonie din Veria, s-a citit tomosul de canonizare a întregii familii Palama:,,cuvioşii monahi Constantin, Kallony, Teodosie, Macarie, Epiharia şi Teodota vor fi cinstiţi şi li se vor aduce rugăciuni ca Sfinţi ai lui Dumnezeu şi mijlocitori înaintea Tronului Prea Sfintei Treimi, pentru iertarea pacatelor şi mântuirea noastră, cu ajutorul luminii care vine de Sus.“ Cinstitele sale Moaşte pline de har, sunt păstrate spre cinstire şi închinare în Catedrala Mitropolitană din Tesalonic.

,,Luminătorule al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba monahilor, apărătorul cel nebiruit al teologilor, făcătorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre. Bucură-te, Părinte Grigorie! ( acatist)

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *