Sfânta Treime

Sfânta Treime

Pr. Zisu Iulian

„Preasfântă Treime, miluieşte-ne pre noi. Doamne, curăteşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău.”

Dumnezeu este unul în fiinţă şi întreit în persoane şi pe această învăţătură stă creştinismul şi Biserica. Avem doar un singur Dumnezeu adevărat în trei persoane închinat, fiecare avănd întreaga fiinţă şi toate atributele dumnezeieşti. Credinţa într-un singur Dumnezeu în Treimea Sfântă ne-a fost Revelată şi este caracteristică doar creştinismului: Dumnezeu creator, Fiu mântuitor, Duhul Sfânt sfinţitor. Aceasta este Treimea noastră Sfântă. Biblia păstrează nealterat mesajul Revelaţiei şi-l mărturiseşte pe înţelesul omului. Suntem prea mici ca să pricepem fiinţa lui Dumnezeu, dar teologia şi dogmatica definesc ipostasurile Treimii. Ştim că suntem în siguranţă având cele Trei Persoane ale Treimii Sfinte, un singur Dumnezeu, Părinte al veacului ce va să vină. Din primele paginii ale Scripturii vedem că la zidirea noastră a participat Treimea Sfântă: ,,Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră.” (Facere 1, 26) La Babel doar ne-a amestecat limbile ca să nu ne piardă, iar răsvrătirea lumii nu este pedepsită ci doar potolită:,, Haidem, să mergem să le amestecăm limbile”.( Facere XI,7) Ştia Sfânta Treime că va veni şi ziua în care vom cânta:,,Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi”.  La stejarul din Mamvri patriarhul Avraam primeşte vestea Treimii, că rugăciunea casei lui a fost ascultată. Cerurile şi pământul sunt opera Sfintei Treimi, iar profetul Isaia  zice: ,,Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!”. (Isaia VI,3) Pentru că nu mai ştiam drumul şi văzând căderea aceea s-a hotărât aducerea noastră Acasă. A ales un popor în centrul pământului, i-a dat o Lege pe Sinai, un Cort al mărturiei şi apoi un Templu, iar după ce a grăit şi prin prooroci l-a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos. Descoperirea a fost făcută treptat poporului ales fiindcă nu putea pricepe în Vechiul Testament fiinţa lui Dumnezeu, pentru că erau înconjuraţi de popoare politeiste care se închinau idolilor. Numai la Plinirea vremii Revelaţia supranaturală este totală. ,,Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt” (1 epistolă sobornicească Ioan V, 7). Botezul Domnului la Iordan confirmă prezenta.:,,Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”. (Matei III,16-17) Pentru ca mintea omenească să priceapă câtuşi de puţin misterul Tainei, unitatea fiinţei şi trinitatea persoanelor s-au făcut diferite asemănari. Sufletul are trei însuşiri, adică înţelepciune, voinţă, sentiment; soarele are raze, lumină, căldură; spaţiul are lungime, lăţime, înălţime; iar timpul este prezent, trecut, viitor, toate explicaţiile încercând să sugereze de fapt neputinţa firii noastre de a pătrunde Taina. Sfintele Taine lăsate pentru mântuirea noastră, ca şi Sf. Liturghie încep cu acest adevăr:,, Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Cărţile Noului Testament poartă această pecete sfântă  şi această binecuvântare:,, Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”.(sf. Liturghie ­) Domnul îi trimite pe Sf. Apostoli la propovăduire:,, Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” (Matei XXVIII,19). Părinţii sinoadelor ecumenice II-III au statornicit credinţa în Sfânta Treime pe care o rostim în Crez. În cultul bisericesc ne însemnăm cu semnul Crucii: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, la Sfintele Taine şi mulţumim: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Aşa ne învaţă şi scrierile Sfinţilor Părinţi, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Grigorie de Nazianz: Tatăl, Fiul, Sfântul Duh sunt persoane reale, au însuşiri proprii, au întreaga fiinţă divină care nu se desparte şi nu se împarte, fiind veşnic una şi aceeaşi. Se disting doar după modul cum au, sau posedă fiinţa divină întreagă. Tatăl fiind nenăscut, naşte veşnic pe Fiul şi purcede pe Duhul Sfânt. Lucrarea lor este nedespărţită şi comună, Tatăl creator, Fiul mântuitor, Duhul Sfânt mângâietor. Treimea cea Sfântâ este credinţa noastră şi îi datorăm veşnicia. Împotriva tuturor ereziilor credinţa în Sfânta Treime este dogmă: Dumnezeu este unul în fiinţă şi întreit în persoane, Tatăl, Fiul, Sfântul Duh. Suntem datori cel puţin cu o rugăciune::,, Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh, Treime Sfântă, Slavă Ţie!”.

Rugăciune către Preasfânta Treime

Preasfântă Treime, Stăpânire de o fiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit, şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?

Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind poruncile Tale.

Deci, caută, o Dumnezeiască Treime, din înălţarea sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră în loc de fapte bune o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vieţii noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte bune preadulcele şi preaîncuviinţat numele Tău. Amin.” (Acatistier)

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *