Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina

Preot Zisu Iulian

Suntem pe vremea împăraţilor prigonitori Diocliţian (244-311) şi Maximian Daja (305-313), Cezarul care stăpânea în Răsărit. În oraşul Alexandria din Egipt, la anul 285 se naşte Ecaterina, copila demnitarului acestei cetăţi, având o mamă creştină şi evlavioasă. Tânăra primeşte o creştere aleasă şi datorită averii părinţilor a fost dată la şcolile timpului, unde a învăţat matematica, medicina, filosofia, şi retorica lui Platon, Demostene, Hipocrate, Panten, Galin. Este botezată şi urmează slujbele bisericii şi cursurile de catehetică la şcoala înfiinţată de mama ei. Pentru învăţătură şi înţelepciunea cărţilor era deja cunoscută, iar frumuseţea  şi farmecul ei făcea vâlvă în tot ţinutul. Cu o viaţă curată şi râvnă pentru Mirele ceresc, deja Ecaterina mergea pe calea sfinţilor.

În zadar tatăl ei a încercat să o căsătorească cu diferiţi pretendenţi bogaţi, căci gândul ei era doar la viaţa cea sfântă. A suportat pedeapsa tatălui, care nu a înţeles drumul şi menirea fiicei lui. Mucenicia sfinţilor ne-a dat Crezul şi mărturisirea Adevărului pe care-l propovăduieşte Biserica întemeiată de Hristos. Păgânul împărat care-l cunoştea bine pe tatăl Ecaterinei, văzându-i frumuseţea, a vrut să o ademenească cu promisiuni deşarte, obligând-o să jertfească capiştilor idoleşti. Totul a fost zadarnic!

,,Crezi în basme, împărate, creştinii au Stăpân pe Hristos în cer şi pe pământ”. Au pus vrăjitori şi înţelepţi ca să o convingă de ,,rătăcirea” ei, dar cu răutate şi fără argumente au pârât-o împăratului care a dat poruncă să fie pedepsită. Grozave au fost chinurile la care a fost supusă, însă cu rugăciune spre spaima şi mirarea privitorilor a rămas teafără, încât şi soţia Cezarului era tulburată de coşmaruri. Şi au adus o roată dinţată, dar minune… roata s-a fărâmiţat. L-a implorat împărăteasa să o slobozească, dar prigonitorul înfierbântat că nu o poate îngenunchea idolilor pe Ecaterina, îşi exilează soţia şi apoi o omoară.

Multe au fost caznele îndurate de această muceniţă! Tiranul văzându-se umilit a poruncit să-i taie capul acestei Sfinte, în ziua de 25 noiembrie 305, în care o pomeneşte ortodoxia cu slujbă şi acatist în calendar.

Se spune că a curs lapte în loc de sânge şi îngerii au luat trupul ei, aşezându-o lângă moaştele Sf. Marcu şi mai târziu creştinii au rânduit-o în catedrala oraşului Alexandria din Egipt. Este pictată ca o împărăteasă  încoronată, ce are Crucea în mână, împreună cu o ramură de finic şi alături roata muceniciei.

,,Vrednicei de laudă, muceniței Ecaterina, care cu darul de la Dumnezeu și cu învățătura ei cea preaînaltă a uimit știința învățaților de atunci și a întrecut limba oratorilor păgâni prin buna ei cuvântare, să-i aducem cântare de biruință, ca prin ale ei rugăciuni să ne izbăvim de ispitele vrăjmașilor și să-i cântăm: Bucură-te, Ecaterina, mare muceniță a lui Hristos!” (condac)

Multe sunt minunile petrecute în istoria creştinismului la racla cu moaştele Sfintei Ecaterina, pe care împăratul Iustinian al Bizanţului le-a dus în Muntele Sinai într-o mânăstire fortificată. Nu doar lumea creştină ci chiar arabii-musulmani o respectă şi pentru acest fapt au ridicat aici un minaret şi astfel cuceritori Semilunii nu au profanat Biserica (ctitorită de Sfânta Împărăteasă Elena – anul 337). Pelerinii din toată lumea creştină şi de oriunde, urcă Sinaiul, pe care Moise a primit Tablele Legii. Aici îşi pleacă genunchii rugându-se la această Sfântă ce prin râvna ei a păstrat credinţa şi duce rugăciunile nostre la Dumnezeu. Toţi  care  ajung să se închine sfintele sale moaşte, primesc binecuvântare şi un mic dar ca un simbol: ,,inelul” Sfintei Ecaterina, care s-a cununat pe veşnicie cu Sfânta Treime. Mâna neputrezită a Sfintei Ecaterina, pe care a dăruit-o lui Hristos, se păstrează şi azi, fiind dovada sfinţeniei. Chemarea Domnului a schimbat veacurile şi cei care nu au rămas indiferenţi trăiesc bucuria credinţei.

Sunt cunoscute lumii descoperirile făcute în anul 1980 în zidurile Mânăstirii, unde călugării datorită vitregiilor şi expansiunilor păgâne au ascuns ,,averea” lor. Şi astfel s-au găsit manuscrise sfinte cu texte originale vechi ale Noului Testament din epoca apostolică, care păstrează cu fidelitatea traducerea sf. Scripturi (Septuaginta).

,, Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni și ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinței, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa o ai încredințat, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat, de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino!Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, și de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească, înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.” (troparul)

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *