Săptămâna Patimilor

Săptămâna Patimilor

Pr. Zisu Iulian

Fiecare Zi din această Mare Săptămână vrea să însemne o nouă Creaţie. Atunci asistau doar îngerii, iar acum şi oamenii. Suntem cuprinşi toţi în această re-creare a lumii prin jertfa lui Hristos, indiferent de vârstă sau stare socială, buni şi răi, mincinoşi şi farisei. Aduşi în faţa Crucii, El este încă slujitor, deoarece nu toţi suntem curaţi. Chiar dacă unii vor să se sustragă, motivaţi ca şi Petru la spălarea picioarelor, zgura s-a aşezat destul pe veşmântul sufletelor noastre. Gestul lui Iuda va dramatiza istoria şi conşţiinţa umanităţii care trebuie să mulţumească că a primit totuşi Iertare. Încotro este fuga noastră, dacă El ne-a spus că rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor? Ne-a ajuns mereu din urmă ca să nu ne scape în iad: ,, nici unul din ei nu a pierit, decât fiul pierzării”. Conducerea poporului ales era teocratică după Legile divine din Sinai, dar în această săptămână vor spune că nu au împărat decât pe Cezarul. Ce blasfemie! De Florii strigau: Osana, Fiul lui David, iar acum nu mai vor să audă de Dumnezeu! Se salvează cine a priceput: Nicodim, Iosif din Arimateia, sinedrişti şi doar tâlharul care se căieşte: ,,Pomeneşte-mă, Doamne!” Din imperiul roman se va alege praful, însă sutaşul care recunoaşte că Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu, devine creştin. Iosif pune la îndemână mormântul şi chiar trupul lui Hristos mort şi astfel mai există o tradiţie iudaică. După atâtea Patimi, Viaţa nu moare şi ar fi fost cumplit dacă nu aveam Duminica Învierii ! Cine încearcă să trădeze ieşind de pe Marea scenă este silit de împrejurări precum Cirineanul, să ridice Crucea şi să privească la Cel ce L-au răstignit. Aceste zile „YOM” aparţin Creatorului ca la începuturi. Domnul face totul. Ca să înţelegem, trebuie să participăm la Denii, să ascultăm evangheliile pătimirii, iar cu credinţă şi Căinţă să ne şi mântuim. Crucea nu se studiază, ci doar se înfige în Golgota (dealul Căpăţânii lui Adam) ca să pricepem că drumul trebuia refăcut numai de El. Cu Hristos începe răstignirea pe cruce și a celor care Îl vor mărturisi pe Cel Răstignit. Crucea de acum va fi sfântă prin sângele Său, în timp ce mântuirea este proporţională cu credinţa şi înţelegerea fiecăruia. Chipul şi asemănarea sunt refăcute, iar la una din Denii ni se dă exemplul dreptului Iosif cel prea frumos care, trădat de fraţii săi, are puterea iertării. Să nu facem faptele fariseilor şi cărturarilor care zic doar şi nu fac ceea ce trebuie. Acele cuvinte care începeau cu vai, adresate de Mântuitorul, sunt corecte, pentru că făceau referire în mod direct la comportamentul lor. Jurămintele lor sunt false. Fac rugăciuni doar de ochii lumii. Numai că dreptatea, mila şi credinţa au mai mare valoare decât zeciuiala. Sunt asemănaţi cu mormintele văruite care miros de duhoarea păcatelor. Părinţii lor au vărsat sângele profeţilor ce-i povăţuiau să asculte de Domnul fiindcă: ,, Iată! Vi se lasă casa pustie”. Să ne rugăm cu cântarea deniei aşa: ,,Cămara Ta, Mântuitorule o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină şi mă mântuieşte”.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *