Premisele catehezei. Partea I

Premisele catehezei. Partea I

Cateheza in sensul ei primar cuprinde explicatii despre credinta, sfinte taine si virtuti crestinesti, marturisiri solemne de credinta inaintea lui Dumnezeu in biserica, rugaciunile preotului pentru luminarea sufletelor celor ce intra in crestinism, legaminte din partea candidatului la botez (sau a nasilor, daca acesta este copil), deci cateheza sintetizeaza elementele fundamentale ale catehezei ortodoxe clasice.

Daca incercam sa aprofundam termenul cateheza, vom avea bucuria de a gasi atmosfera, starea de relationare a chipului lui Dumnezeu din om tocmai cu Dumnezeu. Pregatirea starii de comuniune, prezenta in cateheza, este un prolog ce se pliaza pe inceputul Evangheliei de la Ioan: Intru’nceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Cuvantul Dumnezeu era (Ioan 1, 1). Oglindirea acestui fundament de credinta biblic reliefeaza o kerygma personala, pe care credinciosul si-o vesteste prin citire si pe care si-o insuseste prin credinta, deci prin acceptare si traire. Aceasta intrepatrundere conduce atentia si modul de existenta la alte realitati. Catehumenul Il vede pe Cuvantul Hristos in chipul Bisericii din care el face parte, ca madular al Trupului tainic, dar si in chipul care Il intampina si Ii vorbeste in linistea bisericii, ori de cate ori contempla si saruta reprezentarea iconica a Mantuitorului.

In primele zile ale crestinismului, misiunea catehetica s-a desfasurat parte in scris (consemnata partial in cele 27 de carti ale Noului Testament), parte oral (consemnata sporadic in alte scrieri decat cele neotestamentare). Scopul prioritar al catehezei apostolice era pregatirea „catehumenilor” pentru Taina Sfantului Botez. Obiectul catehizarii: cuvantul Domnului, Sfanta Evanghelie. Marturisirea Sfantului Apostol Pavel este programativa, in acest sens, pentru toate timpurile, de altfel: Caci nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Hristos! (II Corinteni 4, 5). Metodele si formele catehizarii erau adaptate corespunzator situatiilor concrete. Bunaoara, Sfantul Apostol Pavel, in convorbirile catehetice cu iudeii folosea argumente din Legea Veche, iar cu paganii argumente rationale (uneori filozofice), intuitive etc., desprinse din viata, obiceiurile si gandirea lor.

Invatamantul catehetic se desfasura gradat, de cele mai multe ori inductiv (de la simplu la complex) asa cum marturiseste acelasi Sfant Apostol Pavel, atunci cand le scrie corintenilor: V-am hranit cu lapte, iar nu cu bucate, caci inca nu erati in stare; si nici chiar acum nu sunteti in stare, fiindca sunteti inca trupesti… (I Corinteni 3, 2-3).

Cu acelasi inteles le scrie, de asemenea, conationalilor sai evrei: Fiindca voi, cei ce de multa vreme ar fi trebuit sa fiti invatatori, inca mai aveti nevoie ca cineva sa va invete primele ganguriri ale cuvintelor lui Dumnezeu; si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare. Caci tot cel ce se hraneste cu lapte e un nepriceput in cuvantul dreptatii, fiindca e prunc; iar hrana tare e pentru cei desavarsiti, care prin obisnuinta au simturile deprinse sa deosebeasca binele si raul (Evrei 5, 12-14).

Ravna si tactul pedagogic al Sfantului Apostol Pavel se vadesc, de altfel, din propria-i marturisire, atunci cand spune: Tuturor toate m-am facut, pentru ca-n orice chip sa-i mantuiesc… (I Corinteni 9, 22). Metodele si formele de catehizare ale Sfantului Apostol Pavel, cunoscute mai bine decat in cazul celorlalti apostoli, datorita scrierilor neotestamentare, sunt, de altfel, emblematice pentru toti apostolii si ucenicii lor. Toti, fara exceptie, s-au facut tuturor toate pentru a-si implini mandatul incredintat.

Cand ne referim la noi, romanii, tendinta primara este sa vorbim despre anii de incercare a credintei, de inchisorile comuniste si de toate ororile anticrestine. Dupa evenimentele din decembrie 1989 a fost posibila introducerea religiei in scoala. In parohii, cu toate ca si in comunism preotii au facut catehizare „cu timp si fara timp”, perioada de revigorare a venit dupa anii 1990, cand libertatea religioasa a permis sa se poata organiza intruniri cu tinerii care erau curiosi si dornici totodata sa afle cat mai multe despre Dumnezeu si despre acest concept nou „religie”.

Cateheza, cel mai important instrument de cunoastere a lui Dumnezeu, este actul care implica omul de la varsta constientizarii pana la ultima clipa de dinainte de intalnirea cu Dumnezeu. Nimeni nu mai neaga astazi necesitatea dezvoltarii unei cateheze reinnoite pentru tineri, adaptata nevoilor comunitatilor crestine intr-o continua schimbare. La nivel general, se impun: folosirea unui limbaj de credinta mai adecvat, usor de inteles de catre tineri, indiferent de nivelul lor de cultura – o neatentie in acest sens va face cateheza irelevanta si ii va determina pe catehizati sa considere Biserica straina de ei; crearea mai multor spatii in care tinerii sa fie primiti si unde sa-si poata continua itinerariul de credinta in cadrul unei comunitati crestine; folosirea unor modele catehetice variate, in conformitate cu nevoile culturale si locale; luarea in considerare a aspectelor religiozitatii populare si folosirea lor in cateheza in masura concordantei cu Evanghelia; intensificarea eforturilor in sensul raspandirii lucrarii catehetice cu toti tinerii, mai ales cu cei indepartati de Biserica sau marginalizati, raspunzand nevoilor concrete si astfel contracarand prozelitismul foarte raspandit al sectelor; cresterea disponibilitatii clerului sau a institutiilor ecleziale in dialogul cu tinerii.

Rareori, cate un copil citeste rugaciuni, altul isi adanceste talentul cantului la vioara, un tanar aduce anafura unei batrane istovite de alergat in viata, o mama isi impartaseste nou-nascutul sub privirea blanda a tatalui, care ii indruma demn spre Sfantul Altar, o familie isi aniverseaza anii petrecuti de la casatorie alaturi de toti cei dragi (ispite de tot felul ucid infranarea sau convietuirea curata in cadrul casatoriei), un bunic scruteaza inaltimile cerului, citind cu ochii mintii psaltirea, dornic de intalnirea cu Parintele lui.

Sunt absolut sigur ca aceste facturi se regasesc in lumea noastra sub forme mai apreciate sau depreciate decat le vad eu. Ma bucur ca inca mai susura izvorul mantuirii noastre in duminici si sarbatori si din el se impartasesc inca fiii lui Dumnezeu, cati mai sunt. O mare ispita este mediatizarea raului. Este peste tot si sub toate formele, gata sa te seduca sau sa loveasca. Acum e pervers si desfranat, acum e stralucitor, acum e violent, acum e zambitor. Ia orice forma vrea si ne ataca dupa cum slabiciunile noastre ii dicteaza.

Se intrevede cu usurinta lipsa catehezei pentru tineri sau a unei cateheze calitative.

Cateheza, ca lucrare de apostolat, ca lucrare a misiunii, cere cunostinte in domeniu, credinta si inima curata, dar si o metoda a impartasirii invataturii de credinta crestina, adica o seama de reguli pentru a o putea face cat mai bine inteleasa.

Autor: Pr. Stefan Zaharia, Girov, Neamt

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *