Pentru tine creştine s-a smerit Împăratul cerului! Cuvânt la Intrarea Domnului în Ierusalim

Pentru tine creştine s-a smerit Împăratul cerului! Cuvânt la Intrarea Domnului în Ierusalim

Pr. Zisu Iulian

„Nu te teme, fiica Sionului. Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei” (Ioan 12, 15)

Numele lui Lazăr a făcut deja istorie, iar credinţa Biserici i-a închinat în calendar o zi specială numită: ,,Sâmbăta lui Lazăr”, când se face şi pomenirea celor răposaţi. În Betania Mântuitorul poposise de multe ori în casa lui Lazăr şi a surorilor  Marta şi Maria.  Întâlnirea lui Iisus cu surorile lui Lazăr este un dialog plin de învăţături creştine.  Chiar ucenicilor Domnul zice: ,,Lazăr a murit; şi Mă bucur pentru voi, că Eu nu am fost acolo”.  Amândouă erau convinse că dacă El ar fi fost acolo fratele lor n-ar fi murit. Dar ştiau că orice va cere de la Tatăl îi va da şi peste tot necazul mai credeau în învierea cea de apoi.  Era Acolo pentru toată lumea şi în văzul tuturor a făcut minunea. ,,Eu sunt învierea şi viaţa, cel ce crede în Mine, va trăi”. Puterea dumnezeirii nu-i doar teorie sau vorbe, ci Cuvânt: „Unde l-aţi pus?” Om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Doamne, aşa te-am cunoscut! ,,Iisus a lăcrimat”. Când au ridicat piatra de pe mormânt mirosul se înteţise. A urmat doar o rugă către cer:  ,,Ascultă-mă doar de dragul mulţimii ca să creadă că Tu, M-ai trimis”. La chemarea lui Dumnezeu totul prinde viaţă: ,,Lazăre, vino afară!”. Mulţimea s-a înspăimântat când mortul înfăşurat a ieşit din mormânt, apoi l-au dezlegat şi l-au lăsat să meargă spre uimirea tuturor. Minunea s-a răspândit repede iar  sinedriu  a şi hotărât: „dacă-l vom lăsa aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua locul şi ţara”. Mulţi care auziseră veneau acum în Betania să vadă ce s-a întâmplat. Fariseii căutau să-l omoare acum şi pe Lazăr, căci mulţi credeau în Iisus. Lumea fremăta de bucurie şi nerăbdare. Clipa aşteptată sosise. Este Cel mai potrivit ca să ocupe scaunul strămoşului David şi pentru popor acum era momentul să scape de ocupaţia romană. Era cu o săptămână înainte de Paşti, iar El ştiindu-le gândurile se întristase. Învăţătorul intră paşnic în cetate şezând pe mânz de asin, aşa cum proorocise Zaharia cu sute de ani înainte. Lumea Îl aclama precum odinioară pe David şi aşterneau hainele pe cale: „Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana, întru cei de sus!”. Omul providenţial care făcuse atâtea minuni. Uitaseră ce le spusese: ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta!”. Complotiştii nu mai puteau suporta scena triumfală. Îşi astupau urechile şi gurile copiilor care strigau ,,Osana”. Erau prea mulţi martori deja. Totul devenise istorie, arheologie, credinţă şi sărbătoare de Florii: ,,Dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor vorbi”. La Ierusalim pelerini şi clerici în sâmbăta lui Lazăr fac slujba utreniei la mormânt în Betania, apoi pornesc la Mânăstirea ridicată pe locul casei unde se slujeşte sf. Liturghie şi se dă o agapă creştină. În ziua de Florii pe la 8 dimineaţa procesiunea se porneşte din Betania, drum de 6 km, pe care mulţimea cu ramuri de finic merge spre Ierusalim, cântând „Osana” şi apoi participă la Slujbă la Biserica Învieri. Cei care poartă nume de Florii să-I mulţumească, iar noi să-L lăsăm să intre în Ierusalimul sufletelor noastre. Să poposim cu gândul în insula Cipru la racla cu moaştele apostolului Lazăr care a fost episcop aici şi purtând ramuri de salcie să ne înrădăcinăm credinţa în Înviere. Să aşternem păcatele la spovedanie pentru a lua iertare şi să nu ne purtăm ca cei ce voiau să omoare învierea lui Lazăr. Să avem credinţa, sinceritatea şi mărturisirea copiilor care se rugau ca şi noi cei de astăzi: ,,Osana” (Doamne Mântuieşte!).

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *