Patimile Mantuitorului Iisus Hristos in interpretarea Sfintilor Parinti

Patimile Mantuitorului Iisus Hristos in interpretarea Sfintilor Parinti

Protos. Macarie Sotirca

Tema patimilor Mantuitorului Iisus Hristos ocupa in scrierile Sfintilor Parinti unul dintre locurile cele mai importante, aceasta cu atat mai mult cu cat secolele de aur ale Bisericii sunt secole prin excelenta hristologice. Disputele din jurul persoanei lui Hristos au determinat o aplecare foarte atenta asupra textului Sfintei Scripturi pentru o argumentare riguroasa si permanent valabila a divino-umanitatii. Aceasta nu inseamna ca secolele precedente sunt lipsite de interes fata de acest subiect. Exista in scrierile parintilor ante-niceeni numeroase pasaje care fac dovada unei deosebite cunoasteri a tainei mortii dar si invierii Mantuitorului, cu o aplicabilitate uimitoare la viata ecleziala.

              I. Patimile Mantuitorului in interpretarea Sfintilor Parinti din primele trei secole.

Sfantul Ignatie Teoforul urmareste cu fidelitate cursul faptelor descrise in Evanghelii, dar centrul actiunii il reprezinta patimile si invierea lui Hristos. Reflexia patimilor in viata tinerei biserici crestine este intreita: ea este rascumparatoare, sfintitoare si anamnetica. El traseaza principala linie a hristologiei ortodoxe: Hristos a murit pentru noi pentru a ne rascumpara din robia pacatului si mortii si pentru a ne infatisa astfel in fata tronului ceresc. Argumentele pe care le aduce in favoarea intruparii sunt in special profetiile Vechiului Testament. Hristos este Cel despre care au vorbit prorocii. Continuitatea dintre Vechiul si Noul Testament este, de altfel, foarte des prezentata din perspectiva patimilor lui Hristos.

Sfantul Irineu de Lugdunum, ucenic al Sfantului Policarp, realizeaza un admirabil tablou al patimilor din perspectiva prorociilor vetero-testa-mentare, indicand totodata o prima forma a hristologiei crestine. Sfantul Irineu a tinut sa sublinieze ideea recapitularii intregii iconomii crestine in Hristos, Cel care a restaurat, prin jertfa Sa pe Golgota si prin luminata Inviere, destinul viitor al intregii umanitati trezite si chemate la lumina netrecatoare a mantuirii.

Sfantul Irineu insista mult asupra ascultarii lui Hristos din timpul patimilor Sale si crede ca ascultarea Cuvantului a mangaiat tristetea Tatalui, cauzata de neascultarea noastra. Dragostea este cea care hotaraste actul jertfelnic, iar acest lucru este hotarat de comuniunea intratrinitara. Desigur, nu putem vorbi despre o hermeneutica speciala a Sfantului Irineu, dar, ca marea majoritate a parintilor din primele secole crestine, are totdeauna in fata ochilor textul si propovaduirea Evangheliei. Faptul ca un loc fundamental este ocupat in scrierile sale de epistolele pauline, ne determina sa afirmam inalta tinuta a comentariilor sale, dar si tonul apostolic, menit sa faca viu cuvantul Scripturii in inimile credinciosilor.

              II. Sfantul Atanasie cel Mare si interpretarea hristologica a Sfintei Scripturi

Un pas important in interpretarea textelor scripturistice referitoare la patimile Mantuitorului Iisus Hristos este facut de Sfantul Atanasie cel Mare. El reuseste sa mentina o armonie impresionanta a planurilor de interpretare, tinand cont atat de realitatea istorico- literara, cat si de interpretarea duhovniceasca din perspectiva traditiei Bisericii. Moartea lui Hristos apare in textul Sfantului Atanasie ca plata pentru datoria noastra a tuturor in fata dumnezeirii: „era nevoie de moarte si trebuia sa primeasca moartea pentru toti, ca sa se implineasca ceea ce se datora de catre toti”. Datoria despre care vorbeste este aceea a inchinarii in „duh si adevar”, datoria comuniunii si a iubirii lui Dumnezeu.

Moartea lui Hristos este in acelasi timp cauza a temerilor noastre, dar si motiv de bucurie pentru faptul ca datorita ei sunt rascumparati si repusi in relatia pierduta cu Tatal Ceresc. Sfantul Atanasie adauga numeroase tonalitati apologetice, afirmand cu tarie realitatea mortii lui Hristos.

Ca si in cazul Sfantului Irineu, textele Sfantului Atanasie sunt dovada concludenta a unei deosebite familiaritati cu textul Scripturii.

              III. Sfantul Ioan Gura de Aur si interpretarea pastorala a patimilor Mantuitorului Hristos

Sfantul Ioan Gura de Aur vede in Dumnezeu, iubirea. Iubirea este legatura intre Dumnezeu si oameni, si a oamenilor intre ei. Dar intrucat omul nu poate iubi deplin, acest atribut fiind specific lui Dumnezeu, Dumnezeu Insusi da dovada de un sentiment ce se naste direct din iubire, fiind propriu atat modului sau de existenta, cat si naturii noastre. Este vorba de milostivire. Ea inseamna in primul rand buna vointa divina, har, mila cereasca, apoi dragoste de oameni, caritate, altruism. Milostivirea devine cauza creatoare a oricarui bine si, cum toate cele create sunt bune, inseamna ca prin ea s-au facut toate. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca prin mila a fost facuta lumea si prin ea il imitam pe Dumnezeu, lucrand si noi spre binele lumii.

Mila ce se coboara prin intrupare este o mila a pacii, pentru ca Fiul lui Dumnezeu vine sa aduca pacea cu Dumnezeu si pacea intre oameni. Mila pacii, contopeste intr-un tot sublim doua actiuni: a harului divin ce se coboara spre om, chemandu-l la comuniune si a stradaniei omului ce se inalta spre Dumnezeu. Viata Domnului dupa intrupare este o continua impletire a celor proprii firii dumnezeiesti cu cele proprii firii omenesti, a colaborarii celor dintai pentru ridicarea celor din urma.

Dumnezeirea adevarata a Mantuitorului este aratata de Sfantul Ioan Gura de Aur in cuvintele Sfantului Apostol: „cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos, bogat fiind”. Deplinatatea naturii umane a Mantuitorului este aratata prin aceea ca chipul robului era desavarsit, nimic lipsindu-i. Observam ca Sfantul Ioan Gura de Aur subliniaza, cu privire la integritatea naturii umane, atat prezenta trupului, cat si a sufletului in Hristos. Mantuitorul a luat firea noastra intreaga, afara de pacat.

Chenoza este manifestarea desavarsirii absolute a dumnezeirii, in care chiar coborarea este mai multa umplere si raspandire de slava. Ea este prin aceasta si o preamarire, ca o aratare a frumusetii si desavarsirii lui Dumnezeu in lume, lumea insasi fiind rapita de aceasta frumusete, spre desavarsire.

Rascumpararea este indumnezeirea noastra, prin aceasta chenoza a lui Dumnezeu: „Dumnezeu insusi va preface trupul smereniei noastre, spre a-l face asemenea trupului slavei Sale”. Chenoza este la nivel dumnezeiesc, fiindca prin ea nu fiinta lui Dumnezeu se modifica, ci a omului. Omul trebuie sa tinda spre desavarsire, lucrand ceea ce Dumnezeu insusi savarseste: binele.

              IV. Interpretarea duhovniceasca a patimilor Mantuitorului Hristos

Subiectul jertfei lui Hristos revine adesea in scrierile Sfantului Maxim Marturisitorul, iar tratarea lui urmareste cu fidelitate textul paulin. Premiza fundamentala, cea care da posibilitatea unei asemenea investigatii este faptul ca „ in Hristos, care este Dumnezeu si Cuvantul Tatalui, locuieste dupa fiinta, toata plinatatea dumnezeirii. Iar in noi locuieste plinatatea dumnezeirii dupa har, atunci cand adunam in noi toata virtutea si intelepciunea, ne mai lipsindu-ne in nici un chip, dupa cat e cu putinta omului, nimic din imitarea adevarata a modelului. Pentru Sfantul Maxim urcusul duhovnicesc este mai intai izvor de cunoastere, iar apoi se transforma in principalul factor existential al vietii in Hristos. Este interesant faptul ca subiectul intruparii si jertfei lui Hristos este legat permanent de ideea cunoasterii.

Pentru Sfantul Maxim, istoria mantuirii, „iconomia”, nu este niciodata o revelatie separata de viata treimica a dumnezeirii. Ea reprezinta viata divina treimica in destinul creatiei, si aceasta nu numai din pricina caderii, ci pentru desavarsirea creatiei prin om. Suntem chemati sa imitam Treimea in totalitatea ei.

Intruparea este legata la Sfantul Maxim nu doar de chenoza, ci si de perspectiva indumnezeirii naturii umane „Cuvantul lui Dumnezeu s-a coborat pentru noi din iconomie pana la cele mai de jos ale pamantului si s-a inaltat mai presus de toate cerurile”. (Efeseni IV. 9-10).

Intruparea Logosului nu este cauzata sau motivata doar de cadere sau pacat, ci de pozitia omului in fata lui Dumnezeu. Sfantul Maxim ne arata foarte limpede ca intruparea ar fi avut loc chiar si fara caderea omului. Potrivit traditiei ortodoxe omul nu este creat desavarsit. El este chemat sa creasca si sa se dezvolte in asemanarea cu Dumnezeu, desavarsindu-si natura care-i este data drept chip al lui Dumnezeu.

Hristos se face intru totul asemenea oamenilor, afara de pacat, si restaureaza firea noastra facand-o iarasi capabila de dialog cu Dumnezeu. Relatia omului cu harul, este o relatie de participare, manifestata permanent in intreaga creatie. Prin iconomie, Fiul lui Dumnezeu inlatura prin patima si cruce patimirea si robia mortii, restabilind firea din starea de stricaciune in cea de nestricaciune. Accentul cade pe libertate si pe manifestarea acesteia in creatie. Mantuitorul manifesta in bine libertatea firii sale umane si nu se supune limitelor acestei lumi. Prin aceasta El arata pe de o parte adevarata menire a voii libere, si pe de alta calea de urmat pentru intreaga omenire. Moartea a aparut in urma pacatului, iar „Domnul s-a facut pentru mine pacat prin patimire, moarte si stricaciune, imbracand de bunavoie, prin fire, osanda mea El, care nu era osandit dupa voia libera”.

Concluziile sunt practice, urmand cursul Scripturii: „cel dintai pacat produce despartirea de Dumnezeu lepadand prin hotarare libera cele dumnezeiesti; iar cel de-al doilea topeste multa rautate neingaduind ca rautatea hotararii libere sa paseasca la fapta, data fiind slabiciunea firii.”

Prin textele si comentariile catorva dintre cei mai reprezentanti parinti rasariteni se pot desprinde trei principii fundamentale pentru hermeneutica patristica:

1. analiza globala a ideii din perspectiva invataturii si a traditiei Bisericii;

2. permanentul contact cu textul biblic, cu intentia de a-l face viu pentru cei ce-l asculta;

3. adaptarea la viata practica-duhovniceasca a crestinului, a continutului textului biblic.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *