Jertfa Sfinților 40 de mucenici

Jertfa Sfinților 40 de mucenici
Pr. Zisu Iulian

Mucenicia este o stare de jertfă supremă pentru o cauză sfântă, care Îl implică pe Însuşi Dumnezeu. Şi aşa s-a întemeiat Biserica ,,iar sângele martirilor este sămânţa creştinilor”. Cununa veşniciei se întrevede de la împletitura unui fir de mărţişor, până la coloana infinitului a lui Brâncuşi. Colacul „măcenic” în formă de 8 arată că El este începutul şi sfârşitul, este semnul veșniciei în iubirea lui Dumnezeu. Cei patruzeci de mucenici ne-au lăsat în istorie chiar un testament scris şi semnat de ei, ca o scrisoare deschisă lumii, ce spune că au murit pentru credinţa în Hristos. „Trecut-am prin foc şi prin apă, dar ne-ai scos la odihnă!” (Ps. 65, 12).

Limesul imperiului roman de răsărit se întindea până în Armenia zilelor noastre. Suntem pe timpul prigonitorului Licinius (308-324), când 40 de soldaţi creştini din Legiunea XII-a Fulminata au nesocotit credinţa păgână a imperiului şi a lui Agricola guvernatorul.

„Scoate-ne pe noi Doamne, din ispită şi din smintelile celor ce fac fărădelege.”

Şapte zile de temniţă nu au fost suficiente pentru a-i convinge, de aceea eparhul i-a bătut cu pietre şi iarăşi i-a închis. Au fost condamnaţi la moarte într-o noapte geroasă de 9 martie în lacul Sevastiei. I-au dezbrăcat de haine şi i-au silit să intre în lac, deşi era iarnă şi ger. S-au rugat cu lacrimi şi s-au îmbărbătat unul pe altul, strigând: „Iute este gerul, dar mai dulce este raiul”. Alţii ziceau: „rece este gheaţa”, ceilalţi răspundeau: „fierbinte este dragostea pentru Dumnezeu”. Au pregătit prigonitorii lângă lac şi o baie cu apă caldă, ca să-i ademenească pe cei slabi şi aşa a ieşit un ostaş din lacul îngheţat, pierzând mucenicia. Iar în toiul nopţii o rază dumnezeiască din cer a topit gheaţa să-i încălzească pe mucenici, iar patruzeci de cununi stăteau deasupra ostaşilor lui Hristos. Văzând cununa celui care s-a lepădat de Hristos, un ostaş păzitor, s-a afundat în lac, strigând că şi el este creştin, şi atunci coroana a stat pe capul lui. Şi astfel Dumnezeu completează sinaxarul celor 40 de mucenici sfinţi. „Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei 24,13) Dimineaţa, prigonitorii le-au zdrobit picioarele până ce şi-au dat sufletele în mâinile lui Hristos. În timp ce păgânii voiau să le ardă trupurile în afara cetăţii, cel mai tânăr mucenic pe nume Meliton, care nu murise, este ajutat de propria lui mamă să ajungă la un loc cu ceilalţi în carele martirilor. „Vreau să fiu mamă de mucenic”, După ce trupurile sfinţilor au fost arse, iar cenuşa împrăştiată în apă, rămăşiţe din sfintele lor moaşte au fost adunate de creştini, şi duse în biserică, aşa cum au lăsat scris în testamentul lor, O parte din aceste moaşte se află în capela familiei Sfântului Vasile cel Mare, din provincia Pont (Asia Mică) unde au fost înmormântaţi Sfinţii Vasile cel Mare, Macrina cea Tânără, sora arhiepiscopului Cezareii Capadociei, şi Emilia. Ameninţarea, tortura, frica nu i-au înspâimântat, deoarece ştiau că la sfârşit cununile vor fi date de Însuşi Dumnezeu. Simţeau doar că teama vine de la satan care ademeneşte şi compromite prin trădare fiinţa umană. Au biruit în războaie pe mulţi vrăjmaşi şi au fost în stare acum să moară pentru Înviere. Când refuzi compromisul şi alegi demnitatea creştină, mărturisind cu gura într-o lume idolatră, că singurul Împărat este numai Iisus, te poţi aştepta la orice. Sentinţei i s-a răspuns: trăiesc şi mor doar pentru Dumnezeu. Cei de pe margine, neputând suporta sfinţenia şi răspunsul lor, aruncau cu pietre, dar ele se întorceau în obrazul lor. Nu au vrut funcţii, ci doar un mic colţ de cer aprope de El. Au răbdat ruşinea, ocara şi frigul sub privirea tuturor. Când i-au văzut nevătămaţi, mintea prigonitorilor s-a întunecat. Doar tânărul Meliton mai zăcea. Atunci groaza l-a apucat pe Lisius care, auzind corul îngerilor timp de câteva zile, strașnică poruncă a dat. Au vrut să le piardă urmele, dar nu le-au putut şterge numele. Ce icoane sfinte şi ce dramă. O mama îşi duce fiul la căruţa credinţei. Trei zile au strălucit moaştele ca lumina în luciul apei, Sfinţii s-au arătat în vis episcopului Petru care îi adună la un loc pe toţi, prohodindu-i creştineşte. Până astăzi în biserica mânăstirii Xiropotamul din Sf. Munte Athos, ce are hramul sfinților 40 de mucenici, se păstreazã cu mare sfinţenie rămășite din cenușa amestecată cu pământ și sânge de la locul unde au pătimit Sfinții Martiri. Creştinismul nu-i o comoditate. În vremuri de prigoană se cerea martiriu, iar acum doar mărturisire. Astăzi e un creştinism confortabil, dar până la Apocalipsă nu se știe. Proba muceniciei poate oricând veni. Ce ziceți despre sfinții închisorilor din lagărele comuniste? Nici o asemănare nu poate fi întâmplătoare! Dacă-i prigoană, vom mai răspunde că suntem creștini? „Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi oare credință pe pământ?”. Războiul celui rău cu Biserica a rodit mucenici. Ce testament, ce fericire, ce crez! Păstrați Tradiția creștină. Gustați măcenicii care se împart în ortodoxie an de an în ziua lor de pomenire! Priviți la cununa lor care se leagă în cifra eternității! Uitați-vă în cuptorul credinței cum au pătimit și cum au rodit! Mucenicii lui Hristos vor rămâne pe veci în Antimis și în Masa Sfintelor Altare ca o mărturie a jertfelniciei lor. Să-ți dai viața pentru un Rai făgăduit și să fii nemuritor. „Dacă cineva Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și eu pe el înaintea Tatălui Meu”.

Slavă Ție, Doamne!

„Sfinților mucenici care bine v-ați nevoit și v-ați încununat, rugați-vă Domnului pentru noi!”

Sfinții 40 de mucenici sărbătoriți pe 9 martie sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *