Invatamant teologic la Constanta – Seminarul „Sfintii Imparati Constantin si Elena”

Invatamant teologic la Constanta – Seminarul „Sfintii Imparati Constantin si Elena”

La constructia Manastirii Argesului, mesterul Manole si-a sacrificat sotia, pe Ana. Pilda este aceea ca fara sacrificii si suflet nu se poate realiza ceva durabil. Povestea – adevarata – a Seminarului Teologic „Sfintii Imparati <> demonstreaza insa ca, in ciuda sufletului si eforturilor depuse de episcopul Gherontie al Tomisului, institutia de invatamant amintita nu a putut rezista. Asa reiese, in primul rand, din dosarele referitoare la acest subiect aflate la Arhiva Episcopiei Tomisului.

Seminarul in cauza este infiintat pe 1 ianuarie 1923 si functioneaza de la 23 martie 1923. A fost gazduit in pavilioanele Regimentului 34 si, apoi, in pavilionul Regimentului 9 Calarasi. Doua sunt personalitatile care s-au zbatut pentru ca seminarul constantean sa-si desfasoare activitatea in conditii normale, in „casa” lui. Primul dintre acestia este episcopul Tomisului Ilarie care, desi a stat prea putin pe scaunul bisericesc suprem al Episcopiei – 1924-1925 -, a incurajat activitatea institutiei. Cel de-al doilea este urmasul sau in scaunul episcopal, Gherontie Nicolau. I-am descoperit, in filele dosarelor, zbaterea pentru o „casa” a Seminarului. Nu s-a sfiit sa apeleze, insistent, la factorii de decizie locali, la ministerele de resort si chiar la rege. Nu a reusit insa. „Razboiul” a fost unul de durata, in care s-a implicat total. Nu degeaba, unul dintre contemporanii sai l-a numit „ctitor de osteneli”. De altfel, acesta declara: „Cand am primit carja episcopala din mana marelui rege raposat Ferdinand I, am declarat ca nu voiu da ochilor mei somn si nici genelor mele dormitare pana nu voiu vedea cladit un local propriu pentru seminarul teologic din Constanta…”.

Profesorii care au predat la Seminar erau nume de referinta ale vietii bisericesti si invatamantului con-stantean. Intre acestia, Gh. Radulescu, Grigore Rosu, Iulian Constanti-nescu, M. Ionescu, Gh. Petrescu, Ioan Grigo-rescu, Constantin Lazarescu, dr. Gh. Radulescu, Nicolae Constantinescu-Pana, G. Toma, Vasile Helgiu, Constantin Popescu. Petru N. Sarpe, O. Mironescu, N. Negulescu, St. Raicu etc. Director a fost preotul Iulian Constantinescu.

In conditiile lipsei de preoti in Dobrogea si Cadrilater, inca de la inceputul pastoririi sale (1926), Episcopul Gherontie inscrie intre prioritati construirea unui local propriu al Seminarului, pe care-l vedea „ca o scoala de misionari ai romanismului romanesc in Cadrilater”. Era insa nevoie de bani si, pana la adunarea lor, de intelegere pentru gazduirea institutiei de invatamant. Doua au fost caile de rezolvare a problemei: adresele si interventiile pe langa cele mai inalte autoritati ale tarii si strangerea de fonduri.

Initial, Seminarul a fost instalat in localul cazarmei Regimen-tului 34 Infanterie si, apoi, mutat, pentru un termen scurt, intr-unul din pavilioanele Regimentului 9 Calarasi. Negasirea unei solutii pentru o cladire proprie insemna desfiintarea acestei institutii de invatamant. Episcopul Gherontie a propus autoritatilor locale, fara succes, sa se aloce pentru Seminar 3,5 ha in partea de sud-vest a orasului, intre tunel, Soc. „Astra” si soseaua Mangaliei, apoi, un alt teren in comuna Bratianu.

Cu prilejul inaugurarii Scolii de cantareti bisericesti „Gherontie Episcopul” – 5 octombrie 1926 -, episcopul Gherontie descrie situatia existenta: „seminarul sta intr-o cazarma si peste un an trebuie sa-l mutam in alta parte; caci armata-si reclama cazarma; pentru cladirea unui local propriu, nu stiu incotro sa mai apucam, caci, – pana acum – n-avem niciun ban; lipsa de preoti, mai ales in Cadrilater, precum si slaba salarizare a acelor existenti…”. Scoala de cantareti era „gazduita” „in vreun pavilion la seminar”, iar profesorii predau cu titlul gratuit.

La inceputul anului 1927, episcopul se adreseaza, din nou, Ministerului Cultelor, specificand ca a obtinut 10 ha de teren la locul numit „Viile noi”, dar ca Seminarul se confrunta, in continuare, cu lipsa fondurilor pentru ridicarea cladirii. Aceasta, in conditiile in care organizarea comitetelor de colecta era defectuoasa, bugetele autoritatilor locale nu prevedeau in buget sume directionate spre construirea Seminarului, iar Ministerul de Interne declara ca „nu dispune de fonduri”. In martie, Ministerul Domeniilor ofera un teren in suburbia I.C. Bratianu, in zona Oieriei Palas.

In tot acest timp, se desfasoara un adevarat razboi al hartiilor intre episcop si Ministerul de Razboi, care soma Seminarul sa evacueze localul armatei. Termenul expira pe 1 septembrie 1927. Dupa numeroase rugaminti, episcopul obtine o prelungire a termenului pana pe 1 august 1928, dar, doar peste 4 luni, este, din nou, somat sa evacueze cladirea.

Cu toate aceste probleme, in august 1927, Seminarul oferea 30 de burse, dintre care 5 fara concurs pentru scolarii din Cadrilater si 10 locuri slove.

In privinta strangerii de fonduri, Corul Episcopiei Constantei a sustinut un concert vocal la Ateneul din Bucuresti. Donatii mai deosebite – ca gest – sunt cele venite de la Comunitatea Israelita de Rit Occidental din Constanta, de la membrii Cercului preotesc „Cosareni” din Ialomita – care si-au donat, in avans, salariile pe o luna -, de la preoti si cantareti din Ialomita etc. Lor li se adauga laici din toata tara. Intre acestia profesorul Simion Mehedinti.

Lupta se ducea pe mai multe planuri: realizarea planului cladirii, obtinerea de materiale de constructie si staruinta pe langa Ministerul de Razboi de a mai pasui gazduirea Seminarului. Dupa lungi insistente, episcopul Gherontie obtine, in martie 1928, proiectul de constructie a Seminarului.

In privinta materialelor de constructie gaseste sprijin la ministrul Comunicatiilor si la cel al Industriei si Comertului. Episcopul intervine la diferite foruri si institutii ale statului pentru amanarea evacuarii pana la construirea cladirii seminarului. Mai mult, ofera si solutii, care au fost respinse. Pe 1 august 1928, Ministerul de Razboi a pus la dispozitia seminarului Cazarma Traian din Ostrov. Restrangerea spatiului il determina pe episcop sa refuze inscrierea celor 16 elevi propusi de Mitropolitul Basarabiei. Episcopul descrie astfel situatia Seminarului: „silit… sa rataceasca prin mahalalele Constantei, in niste maghernite, iar, la urma urmei, sa piara”.

Chiar si in aceasta situatie limita, Seminarul isi inaugureaza cursurile noului an scolar pe 29 octombrie, ocazie cu care este sfintit si drapelul scolii, sarbatoare la care este invitat episcopul Gherontie, si in calitate de nas al drapelului.

Necazurile continua, insa. Directoratul ministerial anunta ca in bugetul judetului Constanta n-a fost alocata nici o subventie pentru terminarea localului de seminar si nu exista nici posibilitatea de a acorda vreo suma in acest scop sau in acela de a cumpara un local.

Episcopul Gherontie continua cruciada, intervenind in fata regelui, a primului ministru, a Senatului, a ministrului Cultelor si adresandu-se, din nou, Directoratului Ministerial al Munteniei, caruia-i ofera si solutii, staruind: „dar, sa nu lasati eparhia Constanta in pragul prabusirii morale; ar fi pacat!” „Ei bine, o mai mare greseala decat aceasta, n-ar fi in stare sa faca nici un guvern, chiar daca ar fi pagan.”

Bolnav fiind, episcopului Gherontie i se comunica faptul ca Seminarul teologic din Constanta va fi desfiintat pe 15 ianuarie 1931. „Cu lacrimi in ochi, regretand ca nu poate sa plece din nou, trimite de pe patul suferintei, telegrame de protestare la Minister, la patriarhie, la M.S. Regele”.

Chiar si cu sabia deasupra capului, directorul seminarului si episcopul Constantei, continua sa spere, incercand, fara succes, in noiembrie 1930, mutarea Seminarului in cladirea desfiintatei Scoli normale de baieti.

Prin decizia nr. 3337/1 ianuarie 1931, Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice desfiinteaza Seminarul Teologic din Constanta, din lipsa de local propriu. Institutia functiona inca, pe spesele Comitetului scolar, pana la finele anului scolar, adica pana pe 1 iulie. Episcopul a incercat, fara succes, sa pastreze „toata averea” institutiei pentru ca, dupa terminarea cladirii episcopale, sa reinfiinteze cursul superior al Seminarului sau o academie teologica, chiar numai si cu banii eparhiei. Nu i s-a permis nici macar sa foloseasca inventarul amintit la Scoala de cantareti bisericesti. Mai mult, pierde si cele 8 ha de la Palas ce fusesera destinate Seminarului.

In septembrie 1931, Iulian Constantinescu cerea eliberarea cartii canonica si a altor acte, care-i erau necesare pentru a se transfera ca profesor definitiv la Seminarul monahal „Cernica”. Elevii seminaristi de la Constanta au fost conform Ordinului 146672/1931 la Seminarul din Dorohoi.

Seminarul Teologic de la Constanta a fost desfiintat in prima zi a anului 1931. Bunurile ce-i apartinusera au fost impartite. Faima sa a continuat insa. Drept dovada, in 1934, un paroh din judetul Hunedoara solicita primirea unui elev la acest seminar.

Autor: Dr. Lavinia Dumitrascu

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *