Intelegerea „romantica” a casatoriei in perspectiva doctrinei evanghelice

Intelegerea „romantica” a casatoriei in perspectiva doctrinei evanghelice

Adaptarea valorilor teologice, precum si adaptarea invataturilor de credinta la valorile laicizate din timpul vietii lui Martin Luther, a insemnat startul unui nou concept teologic in ceea ce priveste reactualizarea dogmelor, notiunilor teologice precum si „dezvoltarea Crestinismului” in esenta lui.

Aprofundarea acestui subiect sublim, precum cel de fata – casatoria – pune la dispozitia perceperii mintii omenesti, linii diversificate. Asadar, propun sa ne raportam la casatorie ca la un astru ceresc in care soarele este reprezentat de sotia care a fost incredintata barbatului, iar dragostea care mentine vie relatia acestora fiind reprezentata de razele soarelui. Imaginea acestui cadru simbolic isi gaseste accentul in razele soarelui; de ce acest fapt? Deoarece razele soarelui emana caldura, iar aceasta mentine relatia de casatorie si ii ofera stabilitate.

Mai mult de atat, istoria ne relateaza adevarul conform caruia sensul si intelesul casatoriei au fost puse pe seama romantismului. Romantismul caracterizeaza casatoria prin prisma sentimentului. Sfera simbolica a casatoriei privita din punct de vedere romantic o plaseaza in cercul sentimentelor care nutresc dragoste in sanul vietii de familie. Tipologia barbat-femeie in acest context are o semnificatie aparte; treapta auto-implinirii omului in devotamentul celuilalt este puntea de legatura in intelesul romantic al casatoriei. Iubind pe cel de langa tine, ajungi sa i te daruiesti intru totul. Daca starea aceasta lumeasca este creata din iubire si prin iubire, nu ne ramane decat sa ne hranim duhovniceste si sa ne infruptam din iubire. Ceea ce nu este dragoste, nimic nu este cu adevarat si nu are legitimitate. La finalul tuturor practicilor vietii conjugale se afla omul insusi, ca unul care le respecta. Martin Luther a subliniat intr-un mod foarte direct iubirea reciproca a sotilor ca fiind un motiv foarte important in vederea incheierii casatoriei. El a anticipat in plus romantismul ca fiind o imagine care ar putea cu siguranta sa se depaseasca, sa atinga acel stadiu al desavarsirii: ,,Casatoria, aminteste el, a fost folosita (infaptuita) inainte de cadere, iar cand ea aici pe pamant este asemenea numai unei ,,imagini intunecate”, in schimb ar putea fi si o imagine a ,,coabitarii fericite” in paradis.

Casatoria burgheza este pentru romantism precum o cochilie goala. Intelegerea romantica a relatiei dintre doi oameni a avut intr-adevar consecintele sale specifice pentru separare: ,,relatia este apoi la sfarsit cand dragostea inceteaza.” Insa consimtamantul familial la care Luther face apel trebuie sa existe intr-o relatie stransa cu dragostea celor doi soti. Numai in cazul in care individualismul isi pune amprenta intre cele doua personalitati putem vorbi de o degradare a romantismului; ne raportam la tensiunea dintre institutie si individualitate.

Imaginea casatoriei privita sub raportul romantic al celor doua persoane care cresc impreuna si se dezvolta una langa cealalta a fost creionata in scrierile si cuvantarile lui Martin Luther. Trasand o linie mediana a celor spuse mai sus, pentru completarea lor, precizam adevarul conform caruia in invatatura evanghelica se cunosc trei feluri de iubire:

a) iubirea gresita, pe care Luther o blama, fiindca acest fel de casatorie era bazata pe lucruri materiale;

b) iubirea naturala, prin care se intelegea iubirea dintre membrii familiei si prieteni;

c) in final iubirea conjugala, care privea iubirea si relatia dintre soti; telul acestei iubiri il reprezenta implinirea persoanei iubite.

Toate cele trei iubiri sunt experimentate de fiecare om in viata sa, fie atunci cand este casatorit, fie atunci cand pur si simplu este liber (se afla in afara casatoriei). Ori dragostea accentuata va incununa si completa casatoria privita fie ca „weltlich Ding”, fie ca pe o gospodarie in care terenul bine insamantat cu roadele acesteia (ale dragostei) vor crea ambientul dulce al impreuna-vietuirii celor doi soti.

      Autor: Drd. Tesu Cristinel Nicolae

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *