Cronică patriotică dobrogeană

Cronică patriotică dobrogeană

Pr. Lect. Univ. Dr. Florin Spanache

La data de 15 Martie 2018, sub patronajul Î. P. S. Prof. Univ. Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanţa, în parteneriat cu Centrul de Cercetări Științifice Interdisciplinare „Dumitru Stăniloae” al Universității „Valahia” din Târgoviște (CCSIDSUVT), a organizat Conferinţa Naţională: 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România (27 Martie 1918), primul pas spre Marea Unire.

Au conferențiat: Doctorul în istorie Ion CONSTANTIN de la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, pe tema Mișcarea de emancipare politică, națională și culturală din Basarabia în contextul Revoluției ruse. Împrejurările care au dus la Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918); Colonelul în rezervă Mihai PURCARU, Vicepreședintele Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” filiala județeană Bacău pe tema Basarabia – pământ românesc (100 ani); şi Părintele Conferențiar Univ. Dr. Constantin Claudiu COTAN de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, pe tema Contribuția clerului ortodox din Basarabia la realizarea Marii Uniri.

Evenimentul s-a înscris în seria de manifestări organizate în cadrul Patriarhiei Române în anul în curs care a fost intitulat Anul omagial al unității de credință și de neam, an comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918.

Ziua de 27 martie 1918 semnifică ziua memorabilă în care Sfatul Țării reunit la Chișinău a decis prin vot nominal deschis Unirea Basarabiei cu România. Declarația preciza în mod explicit: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA”[1]. După câteva luni, între 25-27 noiembrie 1918 Sfatul Țării s-a întrunit în sesiunea a doua în care a luat mai multe hotărâri, între care cea mai importantă a fost unirea fără condiții cu România, iar la final autodizolvarea acestui for de decizie.

Revenirea Basarabiei la Patria Mamă, România, urmată de revenirea Bucovinei (la 15/28 noiembrie 1918) au fost pașii fundamentali pentru realizarea unității naționale a românilor, unitate care a fost înfăptuită prin lucrarea providenței divine, la numai o zi după sărbătorirea ocrotitorului de neam – Sfântul Apostol Andrei, 1 Decembrie 1918, zi în care „Adunarea Națională a poporului român din Transilvania, Banat și părțile ungurene a primit rezoluțiunea prezentată prin Vasile Goldiș în întregimea ei și astfel unirea acestei provincii românești cu țara mamă este pentru toate veacurile decisă”[2].

Organizatori ai evenimentului au fost Prof. Univ. Dr. Gheorghe F. Anghelescu, Director al CCSIDSUVT, Pr. Lect. Univ. Dr. Florin Spanache şi Asist. Univ. Dr. Ionuț Gh. Chircalan.

Prof. univ. dr. Gheorghe Anghelescu. Fost Ministru-Secretar de Stat al Cultelor în perioada 1996-2000.

Conferința a fost deschisă de Domnul Profesor Gheorghe Anghelescu care a făcut prezentarea personalităților invitate să conferențieze. A urmat Președintele Senatului Universității „Ovidius” din Constanța, Profesorul Universitar Dr. Ion Botescu, care a subliniat importanța evenimentului în contextul centenarului, în cinstea căruia a amintit și de construirea Catedralei Mântuirii Neamului din București.

Istoricul Ion Constantin. Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului.

Mai întâi a conferențiat Profesorul Ion Constantin, un invitat obișnuit al Facultății de Teologie, care a făcut o analiză amplă a evenimentului. De la început, domnia sa a subliniat rolul uriaș al Bisericii, „îngerul bun”, în realizarea actului unirii Basarabiei cu România, în contrapondere cu afirmația ulterioară oripilantă despre propaganda țaristă care a organizat cu mare fast în anul 1912 o serie de manifestări legate de aniversarea eliberării Basarabiei de sub păgânism[3]. Apoi a vorbit de demersurile riscante pe care românii moldoveni le-au făcut pentru unire. A amintit de actele nelegiuite ale hoardelor de bolșevici între care se încadrează și asasinarea a doi patrioți de seamă, Andrei Hodorogea și Simeon Murafa.

Din evenimentele mai importante care au avut loc în Moldova, a amintit: constituirea Republicii Democratice Moldovenești independente la 2 decembrie 1917, denumirea de Moldovenească trimițând astfel la ideea Moldovei medievale și eliminând denumirea artificială de Basarabia care aparținea în vechime doar Bugeacului și care, din rațiuni diversioniste a fost dată de Imperiul Țarist întregii țări, începând din 1812; conducerea Moldovei, la 1 ianuarie 1918, a pus problema intervenției directe a armatei române pentru apărarea țării de ocupația bolșevică; la data de 24 ianuarie 1918 Republica Democratică Moldovenească și-a declarat independența; la data de 3 martie 1918, zemstva locală din Bălți a fost prima care a luat hotărârea unirii cu România; a evocat maratonul de oratorie al lui Constantin Stere care a luptat enorm pentru unificare, încununarea acestei lupte având loc la data de 27 martie 1918 când a avut o prestație uluitoare, ținând un discurs spectaculos în ședința din Sfatul Țării[4]; la această ședință a fost prezent și Alexandru Marghiloman, Președintele Consiliului de Miniștri din România, care, mai apoi, s-a retras la Casa Armatei. Astfel Sfatul Țării a luat hotărârea de unire a Basarabiei cu Patria Mamă și a comunicat-o apoi lui Marghiloman care și-a luat sarcina de a o transmite Regelui. Din 125 de membri, 86 au votat în favoarea unirii. Încă o dată, Profesorul Ion Constantin a subliniat în final importanța Bisericii în actul unirii, fapt pentru care legendarul preot Vasile Țepordei a declarat că „Biserica a fost principalul naș al Marii Uniri”[5].

Colonel Tc (Rt) Mihai Purcaru. Vicepreședintele Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” filiala județeană Bacău.

A luat din nou cuvântul domnul Profesor Gheorghe Anghelescu care l-a prezentat în continuare pe Colonelul în rezervă Mihai Purcaru, deținător al mai multor funcții publice: Vicepreşedinte Filiala Judeţeană Bacău „General Nicolae Şova” a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere; Vicepreședinte Filiala Județeană Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”; Membru de Onoare „Clubul Seniorilor” al Fundaţiei pentru Educaţie, Dezvoltare şi Sprijin Comunitar „Constantin Brâncoveanu” Bacău; Coordonator al Monografiei „ARC PESTE TIMP” al Organizaţiei Judeţene Dolj „Mihai Viteazul” al Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere; colaborator la mai multe reviste ale armatei române.

De asemenea, domnul profesor a prezentat cărțile realizate de colonelul Mihai Purcaru și anume: monografia comunei natale intitulată Cartea De Aur a Comunei Pârjol care a primit două premii, „MEDALIA DE ARGINT” la EXPOZIȚIA EUROPEANĂ a CREATIVITĂȚII  ȘI INVENTICĂ – EUROINVENT”, de la Iași din data de 14-16 Mai 2015, precum și PREMIUL DE EXCELENȚĂ CU TROFEU, pentru Monografia Anului 2014, la FESTIVALUL – CONCURS NAȚIONAL „AVANGARDA XIII”  PENTRU LITERATURĂ din Bacău din data de 2-4 oct. 2015; Din preaplinul unui vărsător (Mărturii necesare vindecării spirituale) care a primit Medalia de Aur la EXPOZIȚIA EUROPEANĂ a CREATIVITĂȚII  ȘI INVENTICĂ – EUROINVENT”, de la Iași din anul 2016; Basarabia, pământ românesc (100 ani) 27 martie 1918 – 27 martie 2018, care a primit Medalia de Aur la EXPOZIȚIA EUROPEANĂ a CREATIVITĂȚII  ȘI INVENTICĂ – EUROINVENT”, de la Iași din anul 2017.

Discursul domnului colonel a constat în prezentarea unei sinteze a ultimei sale lucrări, Basarabia, pământ românesc (100 ani) care a fost lansată în anul 2017 și pe care a realizat-o cu scopul omagierii marelui eveniment petrecut cu o sută de ani mai înainte.

În introducere, domnul colonel a invocat pe profesorul doctor Anton Coșa de la Muzeul de Istorie din Bacău care s-a referit în prefața cărții la contextul istoric al unirii Basarabiei cu România. Acesta a afirmat: „Românii din Vechiul regat și românii din teritoriile aflate sub dominație străină (Basarabia, Bucovina și Transilvania), au pregătit cu grijă Marea Unire. Lupta s-a purtat, în același timp, pe tărâm diplomatic, politic, militar, cultural, prin mobilizarea tuturor mijloacelor care puteau coagula conștiința națională a românilor.

Din punct de vedere tactic, cercurile românești unioniste, atât din Regatul României, cât și din Basarabia, Bucovina și Transilvania au urmat, în general, aceleași căi și metode, aferente formei concrete de înfăptuire a Unirii.

Putem constata astfel, fără să greșim, că a existat o „UNIRE ÎNAINTE DE UNIRE”.

În continuare, domnul colonel a vorbit despre conștiința națională românească și sacrificiile aduse pentru păstrarea ei, referindu-se la viața de sacrificiu a personalităților moldovene Pantelimon Halipa, teologul Teodor Neaga, Teodor Uncu și Teodor Cojocaru, apoi despre acțiunile de luptă ale Diviziei 1 blindate a României pentru eliberarea Basarabiei din vara anului 1941, acțiuni care au fost făcute puțin cunoscute în lucrările militare de specialitate. A urmat evocarea activității pastorale a Bisericii Ortodoxe Române pe câmpurile de luptă, amintind și de eroismul preoților militari: Căpitan (r) Constantin Costache și Căpitan (r) Anatolie Brumă (din Basarabia).

În final a vorbit despre tezele bolșevice antiromânești propagate până în zilele noastre în lupta pentru înstrăinarea Basarabiei de Patria-Mamă, teze de un grotesc rar întâlnit, precum: mituirea Sfatului Țării cu pământ, uciderea a mii de basarabeni de către români, eliberarea Moldovei de către Uniunea Sovietică, duritatea regimului românesc neîntâlnită nici în Africa, calificativele injurioase la adresa domnitorilor Mihai Viteazul, Vlad Țepeș, a marelui patriot ardelean Onisifor Ghibu și chiar a marelui poet național Mihai Eminescu. Nu a uitat să vorbească și despre omisiunile de care se fac vinovați istoricii antiunioniști, precum deportările masive de basarabeni în Siberia și Kazahstan, arătând, în final, că istoria nu poate fi despărțită de adevăr și că, după cum spunea cărturarul Samuil Micu Klein, „este urât lucru ca românul să nu cunoască istoria neamului său…”.

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Claudiu Cotan. Facultatea de Teologie „Sfântul Apostol Andrei”, Constanța.

În partea a treia a conferinței, domnul profesor Gheorghe Anghelescu a dat cuvântul Părintelui Conferențiar Constantin Claudiu Cotan de la Facultatea de Teologie „Sfântul Apostol Andrei” din cadrul Unviresității „Ovidius” din Constanța, care a vorbit despre contribuția clerului ortodox din Basarabia la realizarea Marii Uniri.

Preacucernicia Sa a început discursul amintind de istoria tumultuoasă a ultimei sute de ani a poporului nostru. În plan bisericesc, a vorbit de existența mai multor Biserici Autocefale românești, fiecare din ele urmând linia politică a țărilor în care ele existau. Biserica din Basarabia a făcut parte din Biserica Ortodoxă Rusă, ceea ce a dus la o serioasă rusificare a clerului. A amintit apoi că, în momentul mobilizării, Rusia a chemat sub arme și basarabeni pe care i-a obligat să ajute trupele în zona Harkov. Iar odată cu aceștia, au trebuit să plece și preoții militari. Clerul ortodox din Basarabia a contribuit enorm la susținerea războiului: a împărțit icoane soldaților care au trecut în trenuri prin localitățile lor; au făcut rugăciuni pentru soldați; au făcut slujbe de înmormântare soldaților căzuți pe front; au ținut predici de îmbărbătare soldaților răniți care au trecut cu trenurile sanitare; Seminarul de la Chișinău a fost urmat de majoritatea politicienilor care au făcut unirea; în Școala Duhovnicească de la Chișinău s-a înființat Spitalul Militar; conducerea bisericească a cerut strângerea de fonduri de către mănăstirile mari și de către preoți pentru front; s-au înființat orfelinate la Agapia și Văratec care au fost conduse de Dumitru Boroianu, profesor de Drept Canonic la Facultatea de Teologie din București.

În continuare, Părintele Conferențiar a vorbit despre: Congresele Eparhiale din Basarabia care au avut un rol foarte important în pregătirea unirii, cerând folosirea limbii române în cult și în școală, cărți de cult în limba română, înființarea de tipografii, alegerea de ierarhi români; la 24 ianuarie1918, când s-a declarat independența Republicii Democratice Moldovenești, s-a pus problema dacă mai aparțin canonic de Moscova; la Cernăuți exista cea mai bună școală de teologie pentru că profesorii erau pregătiți la marile universități europene și unii au avut rol important în unirea Bucovinei cu România; Episcopul Nicodim al Hușilor a fost instalat la Chișinău pentru reorganizarea Bisericii din Basarabia; Sfântul Sinod de la Iași a hotărât ca să nu se folosească în documente numele Basarabia, ci Moldova; preoții militari din România deplasați cu trupele în Basarabia, au fost puși să slujească în satele basarabene, insuflând viața duhovnicească a localnicilor; s-a reorganizat seminarul de la Chișinău; au fost numiți doi vicari ai episcopului Nicodim. Toate aceste activități au contribuit semnificativ la unificarea bisericească a românilor din Basarabia cu Biserica Ortodoxă Română până la Marea Unire.

A luat în final cuvântul Înaltpreasfințitul Dr. Teodosie care a rostit câteva concluzii despre conferința fiecăruia din cei trei conferențiari, a mulțumit pentru organizare și a încheiat conferința cu o rugăciune de mulțumire.

Sperăm că această conferință și-a atins scopul propus de a comunica opiniei publice românești necesitatea de a-și cunoaște propria istorie, precum și necesitatea stringentă de a veni în sprijinul fraților noștri de peste Prut care, datorită bogățiilor pe care pământul natal le-a oferit, au fost întotdeauna ocupați de națiunile mai mari și mai puternice, ignorând doleanțele și simțămintele lor profunde de unitate de neam, după cum le-o dicta și unitatea de limbă. Lupta înaintașilor noștri nu trebuie uitată, ci continuată, pentru a dobândi stabilitate, pace, dreptate și liniște pentru toți cei de un neam cu noi, în raporturile lor cu celelalte națiuni. Toate au dreptul să existe, dar în raporturi corecte, umane în această lume, iar nu sub imperiul orgoliilor și al folosirii forței brute de opresiune.

[1] Viorel Dolha, Unirea Basarabiei cu Țara Mamă, 27 Martie 1918 (II), Publicat în 26 martie 2012, https://www.rumaniamilitary.ro/unirea-basarabiei-cu-tara-mama-27-martie-1918-ii.

[2] Unirea Transilvaniei cu România, Accesat în 22 martie 2018, https://ro.wikipedia.org/wiki/Unirea_Transilvaniei_cu_Rom%C3%A2nia.

[3] Conferința națională „100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România”, Constanța, Minutul 11, Publicat în 17 martie 2018, https://www.youtube.com/watch?v=0Mue-ljWH-s&feature=youtu.be.

[4] Conferința națională „100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România”, Constanța, Minutul 46, Publicat în 17 martie 2018, https://www.youtube.com/watch?v=0Mue-ljWH-s&feature=youtu.be.

[5] Conferința națională „100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România”, Constanța, Minutul 51, Publicat în 17 martie 2018, https://www.youtube.com/watch?v=0Mue-ljWH-s&feature=youtu.be.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *