Contribuția Preafericitului Părinte Patriarh Justinian la ridicarea bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Constanța

Contribuția Preafericitului Părinte Patriarh Justinian la ridicarea  bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Constanța

Pr. Iulian Isbășoiu

Înființarea parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Constanța

Cartierul Berechet, din municipiul Constanța, poartă numele unui om înstărit care, în jurul anului 1920, a decis să folosească terenul viran ce se găsea la intersecția drumurilor dinspre Cumpăna, Murfatlar și Constanța. La început, a construit o casă și o cârciumă, după care s-a dezvoltat, ridicând în jurul acestora o brutărie, o măcelărie și o frizerie[1]. În perioada următoare, zona a început să fie populată de oameni veniți din toate regiunile țării, în căutare de lucru. Preotul Ioan Coman spune că  acest cartier prezenta „o înfățișare de sat, care își avea viața lui înapoiată fără lumină electrică, fără canalizare, fără străzi pavate și trotuare, cu case în majoritatea lor învelite cu carton iar înăuntru cu pământ pe jos”[2]. Locuitorii lucrau în port, la C.F.R. sau la fabrica „Dobrogeana, înființată în zonă. Crescând calitatea vieții, oamenii au început să se gospodărească. Zona este electrificată, străzile sunt pavate și sunt construite școală și dispensar. Lipsea un singur edificiu important: biserica. Locuitorii, majoritar ortodocși, erau arondați când la Parohia „Sfântul Andrei”, din Palas, când la „Sfântul Nicolae II”, din Coiciu. Datorită acestei situații, în anul 1945, ei se mobilizează și se organizează într-un comitet care înființează Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul”. Slujbele s-au ținut la început într-una din sălile vechii școli din cartier, apoi s-au strâns fonduri și s-a cumpărat o casă în care s-a amenajat locașul de cult. El a fost sfințit de P.S. Chesarie, la data de 24 iulie 1945. Ulterior s-a cumpărat și terenul pe care era construită clădirea, în suprafață de 891 de metri pătrați.

 „Renovarea” locașului de cult[3]

Cu timpul, datorită creșterii numărului de locuitori, s-a simțit nevoia unui locaș de cult mai încăpător. Astfel, în anul 1969, enoriașii, împreună cu preotul Ioan Coman, parohul bisericii, au înaintat o adresă la Episcopie în care ce cerea sprijinul pentru începerea reparației capitale la casa de rugăciuni. Ei amintesc faptul că toate demersurile pe care le-au făcut până atunci nu au primit nici un răspuns. Se insistă ca Episcopia să intervină pe lângă organele de Stat pentru că „acest locaș nu ne mai încape și este un chin să stăm în timpul slujbelor înghesuiți, iar la sâmbetele morților stau femeile cu colivele și pe afară pe sub streașină”. Ei se consideră nedreptățiți de organele statului din moment ce  parohiile din Tuzla, Bărăganul, Sf. Dumitru din Tăbăcărie, Sf. Nicolae Coiciu, Eforie Nord și Ovidiu au primit autorizație.

Reprezentanții Episcopiei și pentru a obține autorizația vin cu următoarele argumente: „reparațiile de amenajare se fac în cea mai mare parte în interiorul casei de rugăciuni, iar cele de la acoperiș nu afectează cu nimic planul de sistematizare al orașului. Această casă de rugăciuni, fiind situată într-un centru muncitoresc, este vizitată de turiști din țară și străinătate, care în convorbirile ce le provoacă, subliniază trebuința de a se repara casa de rugăciuni, fiind necorespunzătoare în situația în care se găsește. În nenumărate rânduri s-au prezentat la Sf. Episcopie grupuri de credincioși cu memorii, cerând aprobare pentru efectuarea acestei reparații, iar în discuțiile purtate au arătat că Episcopia le face greutăți cu rezolvarea acestei probleme și că dacă nu vor fi satisfăcuți în continuare vor fi puși în situația de a apela la sprijinul Conducerii de Stat, pentru obținerea autorizației. În această situație delicată, cu argumentele de care dispunem, am potolit acești delegați dar numai pentru moment ei rămânând în continuare nemulțumiți. Având în vedere cele de mai sus, cum și faptul că parohia dispune de fondurile necesare, precum și de materiale și nu va stingheri alte lucrări, vă rugăm să binevoiți a se elibera autorizația necesară pentru începerea lucrărilor”.

La 8 august 1970, așa cum au amenințat, enoriașii parohiei trimit o adresă către „Onor Domnului Președinte al Republicii Socialiste România, Domnului Ministru al Cultelor, Preasfințitului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preasfințitului Episcop al Episcopiei Dunării de Jos, Galați”. Ei se adresează astfel : „cu rugăciuni și cu lacrimi în ochi în fața Domniilor voastre să vă gândiți la rugămintea și dorința noastră pentru acest locaș să ne trimiteți un delegat din partea domniilor voastre sau să ni se comunice de ce întârzie această dorință a noastră timp de doi ani unde ne dorim din suflet să ne bucurăm și noi de toate drepturile pe care știm că legile Republicii Socialiste România sunt garantate”.

Un inspector al autorităților locale verifică pe teren cele semnalate și constată că „lucrările sunt necesare și reale”, că de locașul „care este situat la răspântia de drumuri, unde se află, se servesc și enoriașii de la parohiile vecine în trecerea lor cu cei decedați de la cimitirul central, cât și la cel din Palas” și „că, cu aceste lucrări sunt de acord Organele Locale ale Puterii de Stat”.

Se eliberează, în sfârșit o autorizație care este transmisă de Episcopie către Parohie prin adresa 2974/ 9 iunie 1971. În această adresă se menționa că: „urmare raportului protoieriei…, Consiliul Popular al Județului Constanța a eliberat autorizația de construcție nr. 21189 din 7 iunie 1971, pentru reparații capitale la biserica Sf. Ioan Botezătorul Constanța – fără extinderi și modificări structurale ale construcției existente. Lucrarea se va executa în sectorul socialist și numai în baza a două negații obținute de la 2 unități socialiste de construcție și cu aprobarea prealabilă a Sf. Episcopii, se poate executa pe cale de regie, reținându-se în acest caz 25% impozit la plata lucrătorilor. Valoarea lucrării după autorizație și deviz este de lei 86.000. Lucrarea se va încadra în limitele prevederii autorizației, inclusiv a documentației care a stat la baza eliberării ei. Vi se trimite alăturat autorizația pentru executarea de lucrări nr. 21189.” Autorizația era valabilă un an și menționa că „nerespectarea prevederilor autorizației de față, inclusiv a documentației care a stat la baza eliberării ei, se va urmări conform prevederilor art. 16 din Decretul nr. 144/ 1958”.

Patriarhul Justinian și contribuția sa pentru noua biserică

Din acel moment preotul Ioan Coman, împreună cu enoriașii, a trecut la demolarea casei de rugăciune și a început construirea unui nou locaș de cult. După ce s-a ridicat locașul până la turla mare, organele de stat au intervenit și au oprit lucrările. Părintele Ioan Coman se adresează Protoieriei Constanța și spune că „azi, data de mai sus, am fost invitat la Consiliul Popular Municipal Constanța, împreună cu membrii Consiliului parohial unde ni s-a pus în vedere de către Tov. Prim Vicepreședinte Popa, de către vicepreședinte Coiciu și de către secretar Bordincă în prezența Tov. Inspector Teritorial al Departamentelor Cultelor și a PC Protoiereu al Județului Constanța, ca până vineri 12 noiembrie a.c. să demolăm locașul renovat al bisericii Sf. Ioan Botezătorul din Constanța fără să ne dea vreun ordin scris, în această privință și fără să se țină seamă de cele două rezoluții ale Prea Fericitului Părinte Patriarh Justinian din 15 septembrie 1971 și din 8 octombrie 1971 privitor la care Tov. Bordincă ne-a spus că, Consiliul Popular Municipal nu și-a însușit aceste rezoluții și că rămâne în picioare și valabilă hotărârea de demolare a Consiliului Popular Municipal Constanța. De aceea vă rugăm să binevoiți a interveni de urgență la Sf. Episcopie raportând această situație. Membrii Consiliului parohial prezenți, oameni de 80 de ani, în zadar au arătat că măsura aceasta este nedreaptă și că ei nu au dreptul să demoleze ceea ce a construit poporul cu banii și cu munca lor, organele locale amintite au rămas pe poziția lor și i-au somat ca până vineri 12 noiembrie ac locașul să fie demolat”.

Protoiereul înaintează o adresă Episcopiei Dunării de Jos prin cere superiorilor să decidă „cele legale”. Din rezoluția trecută pe adresă : „Se va comunica telefonic PF. Patriarh”. (adresa nr. 1645/ 9 noiembrie 1971 a Protoieriei Constanța înregistrată cu numărul 6302/ 11 noiembrie 1971 la Episcopia Dunării de Jos), reiese fără îndoială faptul că Preafericitul Justinian urmărea cu atenție situația bisericii.

În data de 26 noiembrie 1971 Episcopia Dunării de Jos trimite o adresă către Comitetul Executiv al Consiliului Popular Municipal Constanța (nr. 7231/ 26 noiembrie 1971) în care se aduce la cunoștință faptul că pentru „nerespectarea autorizației de reparații la biserica Sf. Ioan Botezătorul din Constanța, preotul paroh respectiv Ioan Coman, a fost suspendat din serviciu și beneficiu de la 20 septembrie – 20 octombrie a.c. urmând a i se aplica și alte pedepse conform regulamentelor bisericești”. De asemenea, Consiliul este înștiințat despre rezoluția pusă de Preafericitul Justinian pe memoriul Consiliului Parohial al Bisericii Sf. Ioan Botezătorul din Constanța care spune „delegăm pe PS Arhiereu Vicar Gherasim Constănțeanul să meargă la autoritățile din Constanța pentru anularea hotărârii de demolare”. În continuare se spune că „față de această intervenție a PF Patriarh Justinian și dorind ca cetățenii ortodocși ai cartierului respectiv să nu fie lipsiți de biserica lor proprie, așa cum au avut-o și până acum, vă rugăm să fiți de acord și să aprobați ca biserica începută de credincioși în locul celei vechi, fără îndeplinirea formelor legale să fie continuată până la terminare, iar preotul și consiliul parohial vinovați de nerespectarea dispozițiilor legale în materie să li se aplice de Dv. alte pedepse, pe care le veți considera potrivite”.

P.S. Gherasim s-a străduit, fără prea mult succes, să rezolve situația delicată în care se afla biserica Sfântul Ioan Botezătorul. Într-o adresă, Episcopia Dunării de Jos aduce la cunoștință P.F. Patriarh Justinian faptul că reprezentanții Consiliului Popular Municipal din Constanța mențin hotărârea de demolare a locașului de cult. De aceea îi adresează Preafericitului următoarea rugăminte : „din grija și dorința ca enoriașii parohiei respective să nu fie lipsiți de biserica lor proprie, V-am adus la cunoștință situația socotind că o intervenție la cel mai înalt nivel ne-ar putea ajuta să depășim impasul în care ne aflăm”[4].

Se pare că din acest moment Preafericitul Justinian intervine pe lângă organele centrale ale Statului. Rezultatul intervenției nu avea să apară imediat.

Nici până la data de 5 septembrie 1972, atunci când preotul Ioan Coman înainta un raport Protoieriei Constanța nu se rezolvase nimic. El scria că „în 1971, după ce am obținut toate aprobările și în conformitate cu hotărârea forurilor parohiale nr. 29 și 30/1971 am început noul locaș pe care în 35 de zile l-am ridicat, așa cum se vede din alăturata fotografie, complet gata cu uși și ferestre și acoperit cu asterială, dar la 5 septembrie 1971 când să punem tabla pe acoperiș, să-l tencuim și să-l redăm cultului s-a produs o acțiune complotistă a unor huligani din cartier care, făcând o sesizare mincinoasă, Organele locale au oprit lucrarea, care așa cum se prezintă locașul este expus stricăciunii din cauze intemperiilor vremii”. Situația locașului de cult era dramatică. Datorită opririi lucrărilor construcția, obiectele de cult și arhiva se degradau. De asemenea, situația financiară era foarte dificilă iar, membrii consiliului parohial fuseseră amendați cu o sumă totală de 23.000 lei (preotul Ioan Coman, Păun Ion, Ion Ion, Labeș Ion, Frățilă Ilie, Racu Dumitru, Ionescu Ion, Calcan Iancu, Petrescu Constantin, Banciu Marin, Bălan Neagu, cu câte 1.000 lei și Dumitrache Nicolae, Toma Victor, Bobeia Dumitru, Iordache Marin cu câte 3.000 lei. Se cere intervenția Episcopiei pentru rezolvarea situației construcției și a celei financiare.

În data de 18 decembrie 1972 într-un raport roagă Protoieria să intrevină pe lângă Episcopia Dunării de Jos în vederea aprobării oficierii slujbelor religioase în noua biserică, deoarece „cu aprobarea specială a organelor locale ale puterii de stat am făcut toate lucrările interioare pentru a-l putea reda cultului. Avem Sfântul Antimis de la vechea casă de rugăciune cu sfintele moaște, iar ca sfântă masă în altar a fost folosită o masă de brad obișnuită unde nu au existat nici Sfintele Moaște nici Sfinții Evangheliști. Sfântul Antimis poartă semnătura Prea Sfințitului Episcop Chesarie cu data de 24 iulie 1945 când s-a sfințit această casă de rugăciune. După un an și jumătate de când s-au întrerupt slujbele religioase această aprobare ar fi pentru enoriașii Parohiei ca o ploaie binecuvântată pentru un câmp însetat de secetă. Să ni se aprobe o sfințire restrânsă până la terminarea și a lucrărilor exterioare când se va face o inaugurare cu tot fastul cuvenit de sfințire în prezența Prea Sfințitului Episcop. Altarul portativ îl avem și locaș destinat avem, numai aprobarea Prea Sfințitului Episcop ne lipsește ca să împlinim dorința cu adevărat sfântă a enoriașilor care cu banii și cu munca lor au ridicat acest locaș”.

Episcopia răspunde Protoieriei astfel: „urmare raportului nr. 75/1972, al Parohiei Sfântul Ioan Botezătorul din Constanța, a vizat favorabil de PC Voastră, vă comunicăm că aprobăm în mod excepțional să se oficieze Sf. Slujbe, în biserica cea nouă pe timpul Sfintelor Sărbători ale Crăciunului și Bobotezei. PC Voastră, veți constata personal dacă noua biserică Sfântul Ioan Botezătorul este corespunzătoare în interior, după care preotul paroh va oficia Sf. Agheasmă. În prealabil veți lua legătura cu Dl. Inspector al Departamentului Cultelor pentru jud. Constanța și veți proceda conform avizului D. Sale”.

Confirmarea implicării Preafericitului Patriarh Justinian în rezolvarea situației bisericii Sfântul Ioan Botezătorul din Constanța, vine în decembrie 1973, când acesta aprobă un ajutor financiar de 10.000 lei „pentru susținerea lucrărilor de la Biserica Parohiei „Sf. Ioan Botezătorul” din orașul Constanța”.

Într-o adresă din februarie 1976, părintele Coman scrie următoarele: „după ce am achitat integral costul catapetesmei și a celor 50 de strane pentru credincioși, în sumă de 188.600 lei, proveniți din ajutorul de 30.000 de lei de la Înalt Prea Sfinția Voastră, din ajutorul de la Prea Fericitul Părinte Patriarh Justinian 50.000 de lei… am adus și instalat catapeteasma și stranele”. Vedem foarte clar că Preafericitul Patriarh Justinian a mai făcut parohiei încă o donație de 50.000 de lei.

Părintele Coman mai spune că: „noi susținem că în numele Consiliului Parohial și al tuturor enoriașilor să vă adresăm cele mai călduroase mulțumiri pentru ajutorul bănesc ce ni l-ați acordat precum și pentru ajutorul moral că ne-ați făcut atâta cinste în 8 noiembrie 1975, călăuzind acel Înalt Sobor Arhieresc al BOR și străini al Bis. Ort. Surori, care ne-au vizitat locașul și ne-au binecuvântat osteneala și ca mărturie peste veacuri vor sta celebrele semnături puse pe Cartea de Aur a Bisericii pe Sf. Evanghelie. Nici că se poate o mai mare cinste pentru Sf. nostru locaș și nici o mai mare răsplată pentru osteneala noastră decât această epocală vizită Arhierească și aceste celebre semnături”[5].

Recepția lucrării s-a realizat după numeroase intervenții la 14 aprilie 1976. În procesul verbal se menționează că „în perioada 1971-1975 s-a reconstruit Biserica Sf. Ioan Botezătorul din orașul Constanța în baza aprobărilor Conducerii de Stat și a Episcopiei Dunării de Jos Galați”. Prin adresa 2938/ 4 mai 1976 se aprobă sfințirea la data de 30 mai 1976. În cererea bisericii făcută la 23 mai 1976 se ceruse ca sfințirea să aibă loc la 23 aprilie același an.

La sfințire au participat „PS Ep. Vicar Epifanie Norocel, PC Protoierei D. Stănei și Virgil Nicolae” și un sobor de preoți din județ (adresa 28/ 8 februarie 1977).

Concluzii

Istoria Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Constanța, poziționează locașul de cult în rândul edificiilor religioase apărute ca rod al consecvenței clericilor și enoriașilor Bisericii Ortodoxe Române în apărarea credinței și identității neamului nostru.

Mobilizarea exemplară a credincioșilor acestei Parohii, în frunte cu păstorul lor preotul Ioan Coman, a transformat inițiativa construirii unui nou locaș, într-o mișcare de rezistență care s-a sfârșit cu o victorie. La această reușită a contribuit personal, atât prin intervențiile la nivel diplomatic înalt cât și prin cele două contribuții financiare, Preafericitul Părinte Patriarh Justinian. Această atitudine, care a salvat de la demolare o biserică dintr-un oarecare cartier al unui oraș din România, mărturisește o dată în plus grija deosebită pe care a purtat-o Preafericitul Părinte Patriarh Justinian fiecărei comunități religioase din cuprinsul Patriarhiei Române.

Note bibliografice:

[1] Ioan Coman, Istoricul casei de rugăciuni „Sfântul Ioan Botezătorul” din cartierul Elena Pavel, orașul Constanța, în Inventarul bunurilor cu valoare istorică, artistică și documentară, încheiat la data de 1 noiembrie 1967, Dosar nr. III, p. 2.

[2] Ibidem.

[3] Pentru mai multe detalii, a se vedea Iulian Isbășoiu, Preotul Ioan T. Coman – ctitorul bisericii Sfântul Ioan Botezătorul, din Constanța – curaj, perseverență, biruință, în vol. Chipuri de ierarhi vrednici și preoți misionari la Tomis, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2016, p. 122-140.

[4]  Adresa nr. 7232/26 noiembrie 1971.

[5] Adresa nr. 15/ 22 februarie 1976.

Foto deschidere articol: Valentin Vădănoiu

Foto articol: Arhivă Ionuț Druche

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *