Concluziile Simpozionului „Clerici din Dobrogea în perioada 1916-1919”, desfășurat, sâmbătă, la Mănăstirea Dervent

Concluziile Simpozionului „Clerici din Dobrogea în perioada 1916-1919”, desfășurat, sâmbătă, la Mănăstirea Dervent

Dr. Dorin Popescu

Am moderat ieri lucrările Simpozionului “Clerici din Dobrogea: 1916-1919”, evniment care a avut loc la Mănăstirea Dervent, în organizarea Arhiepiscopiei Tomisului și Mănăstirii Dervent, în parteneriat cu Asociația Națională Cultul Eroilor – Regina Maria (filiala Constanța) și Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House Constanța (pe care o conduc/reprezint).

A fost un eveniment maraton, la care au participat înalții ierarhi ai Dobrogei (IPS Teodosie al Tomisului, Episcopul Visarion al Tulcii), istorici și experți din Dobrogea, invitați de marcă din București (pr. Teleanu Bogdan, Parohia Sfântul Pantelimon – Foișorul de Foc, Biroul de presă al Patriarhiei Române și Cristina Liberis, jurnalist, realizatorul primului film documentar despre preoții militari în timpul Războiului Reîntregirii).

Împreună cu protos. asis. univ. dr. Maxim Vlad am avut cinstea de a modera lucrările acestui Simpozion, cel de-al doilea organizat în această formulă și găzduit de Mănăstirea Dervent în anul 2018.

Simpozionul a fost dedicat celebrării Centenarului Reîntregirii și împlinirii a 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România. Conceptul și programul Simpozionului au fost prezentate public anterior. Evenimentul a fost amplu reflectat de presa locală (“Ziua de Constanța”), iar ecourile media ale acestuia vor continua (Radio România Constanța).

Evenimentul a fost pigmentat cu surprize (prezentarea în premieră a jurnalului de front al părintelui Gheorghe Crețu – textul acestuia va fi editat în volum în perioada următoare la Editura Patriarhiei Române; prezentarea unui manuscris olograf al Episcopului Gherontie Nicolau al Tomisului privind oganizarea ceremoniei de sfințire a Bisericii Mănăstirii Dervent, în 1942; dezbateri de specialitate privind reconstituirea listei preoților care au slujit pe front în Războiul Reîntregirii etc.).

Au fost elaborate și prezentate următoarele concluzii ale Simpozionului:

  1. Este nevoie de mult mai mult efort pentru celebrarea, prin acțiuni de impact, a Centenarului Reîntregirii și aniversării a 140 ani de la unirea Dobrogei cu România. În momentul de față, celebrarea Centenarului este ratată din cauze ce țin prioritar de absența unei viziuni la nivel central. Singura dimensiune solidă a celebrării Anului Centenar o reprezintă inaugurarea, la 25 noiembrie a.c., a Catedralei Neamului. Alte monumente importante, dar de impact local/moderat (prima statuie a Regelui Ferdinand Întregitorul, la Iași, Monumentul Unirii din Alba-Iulia) completează o listă nepermis de scurtă a proiectelor centenare de impact.
  2. Procesul de reconstituire a paradigmei rolului/participării preoților (în special militari) români la Războiul Reîntregirii (proces inițiat în acest an prin lansarea de filme documentare, editarea de volume, desfășurarea de simpozioane tematice) trebuie să continue.
  3. Se poate aprecia că preoțimea română a constituit, pe front și pe toate fronturile din spatele frontului, o garanție și un catalizator al conduitelor de altitudine morală și de jertfă a militarilor români în Războiul Reîntregirii. Implicarea preoțimii, în diferite forme și domenii, la eforturile Țării de reîntregire, în particular prin câștigarea războiului (prezența pe front, jertfele din război, acordarea de asistență liturgică, îngrijirea răniților, rolul mobilizator în cadrul trupelor, implicarea în asistența medicală, derularea de activități caritabile și filantropice, îngrijirea orfanilor, organizarea rapidă a Bisericii în Basarabia, refacerea rapidă/sistemică a legăturilor canonice cu Transilvania etc.), probează/confirmă că Biserica Ortodoxă Română a fost, în urmă cu 100 de ani, cea mai pregătită instituție din România pentru Războiul Reîntregirii.
  4. Se recomandă istoricilor, arhiviștilor, experților etc. exploatarea mai judicioasă / eficientă a surselor directe de arhivă (arhivele Patriarhiei, episcopiilor, arhivele militare de la Pitești, arhivele bulgare etc.) pentru editarea de studii și volume care să aducă noi contribuții științifice privind situația României (în particular a Dobrogei) în perioada 1916-1919.
  5. În Anul Centenar au fost realizate modeste contribuții științifice în acest domeniu. Nu avem date relevante noi privind situația politică și militară de acum un veac a României (în particular a Dobrogei), atmosfera epocii etc. Unele eforturi de cercetare, în acest An Centenar, s-au concentrat pe prezentarea detaliată și documentată a eforturilor și acțiunilor unor figuri emblematice ale vieții spirituale, politice, religioase, militare și culturale românești din perioada 1916-1919, însă impactul general al valorii adăugate este relativ redus.
  6. Formatul organizării Simpozionului (evenimentul s-a desfășurat în cadrul unui Program mai amplu, cu titlul “Centenarul Unirii în Dobrogea, locul unde începe istoria Românilor”), respectiv Arhiepiscopia Tomisului, Mănăstirea Dervent (organizatori), Asociația Națională Cultul Eroilor / Regina Maria (filiala Constanța) și Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House Constanța (parteneri), își confirmă și cu această ocazie gradul ridicat de eficiență și de implicare în viața Cetății.
  7. Se recomandă editarea unui volum colectiv al Dobrogei (Constanța-Tulcea) privind situația clerului/preoților în Dobrogea în perioada Războiului Reîntregirii.
  8. Se recomandă includerea unor alocuțiuni tematice dintre cele care au fost prezentate la Simpozionul de la 20 octombrie a.c. în antologia Simpozionului Internațional “Destine frânte pentru Țară în vatra istorică românească”, eveniment de impact internațional care a avut loc tot la Mănăstirea Dervent, la 7 iulie 2018 (antologia respectivă se află în lucru).
Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *